Pe-un picior de week end, pe-o gură de canal…

Scârbili alea l-au schimbat pe Mitică Dragomir de la bulibăşia Ligii Profesioniste- carevasăzică de Fotbal. Asta e o ştire care mă interesează la fel de mult ca studiile alea despre ce muzică trebuie să asculte pătrunjelul ca să devină palmier. Dar naţia noastră, reorganizată teritorială, revizuită constituţional şi cu gaze la şisturile maţelor e mult mai interesată de afurisirea şi caterisirea lui Mitică decât de intrarea Burundi în Schengen, aşa că putem cheltui niscaiva litere pe subiectul ăsta.

Mitică, om demn, cu salon de nunţi-divorţuri-parastase-avorturi e trecut prin viaţă şi puşcărie aşa că ştie bine până unde poate lăsa oftica să se schimbe pe gâlceavă. Mai trânteşte o sudalmă pe curvili care l-au trădatără, mai împinge o flegmă prin strungăreaţă pe politicienii care l-au lucrat la cusături, dar fără prea mare tămbălău, că la DNA e program non-stop, ca la Stela Sifilista. Altfel, sigur, fair play, că aşa e în sport, îl felicită pe Gino Iorgulescu pentru că ăla e băiat bun (jigodia naibii), vine din fotbal (canalia) şi e un bun meseriaş ( scârba dracu’!).

Dincoace, microbeţii sunt ambetaţi de fericire că s-au văzut scăpaţi de Mitică. N-au scăpat ei de Băsescu nici cu referendum, dar aia nu se pune, că era în grupe, acum însă sunt fericiţi că l-au belit pe Mitică, deci fotbalul românesc o să fie o veselie şi o bucurie ca în clipurile cu manelişti. Că Mitică e un caltaboş se ştie, nu trebuie să fii perspicace ca Vanghelie ca să te prinzi de asta, dar ce le-a scăpat microbeţilor copleşiţi de fericirea de a se vedea scăpaţi de Dragomir e cine sunt ăia care au votat ieri la LPF: de-alde Pinalti, Argăseală, sindicalistu’ lu’ şorici de la Târgu Jiu, Neculaie de la Braşov, Dinu Vamă şi tot felul de alte feţe preacurate şi luminate în ale fotbalului cu valiza. Dar astea sunt mărunţişuri, mult mai important e tuvăngurismul.

Important e că am scăpat de Mitică. Iar ăia de la Real Madrid să fie foarte atenţi că de acum au căcat-o.

***

Mult iubitul şi stimatul preşedinte, cel mai iubit fiu al poporului, întâiul agricultor, tatăl ebăi şi naşul flotei etc. etc. intră în ultimul an de mandat. Şi încep să iasă prin salopetă mânecile de la tot felul de matrapazlâcuri – asta cu terenurile e doar măslina din aperitiv. Că şi băieţii ăia din parchete, şi ăia de prin servicii sunt oameni de conştiinţă care vor să apuce pensia aşa că încep să facă pluta, ca să se odihnească, până la momentul când vor porni să înoate către barca ailaltă.

Iar el ştie asta. Şi va deveni tot mai interesat să vedem cum va gestiona lucrurile. Mai o înţelegere, mai o repriză de tămbălău, mai o criză de isterie. Nouă ani a făcut doar ce l-a tăiat capul, a încălcat toate regulile, a nesocotit orice înţelegere, s-a crezut Sandokan. Acum, încet-încet, se pregăteşte să devină hârtie creponată.

Toate astea i se întâmplă pentru că, asemeni altora, inclusiv dintre cei care se cred azi ninja, nu au priceput ca venirea la putere înseamnă o listă mult mai mare de “ce nu ai voie” şi una mult mai mică de “ce îţi e îngăduit”.

***

Diseară avem meci de baraj cu Grecia. Adică eu n-am niciun meci, că nu mai ies în chiloţi, pe iarbă, la vârsta asta. Dar are “naţionala lui Piţi”, că aşa am văzut că îi zic crocanţii care se dau gazetari sportivi. Adică e naţională, dar e a lu’ Piţi. Adică tricolor, deşteaptătebăromâne, da’ e a lu’ omu’ cu zarurile. Ceea ce mi se pare normal. Că şi auru de la Roşia Montană trebuie să fie al cuiva. Deci meci. Naţionala României piţurce joacă barajul pentru mondiale, împotriva Greciei. Barajul fiind un fel de sesiunea a doua la bac.

Nu sunt sigur că ştiu prea mulţi fotbalişti din napiţională, dar e datoria mea patriotică să ţin cu ei, că se cântă o strofă din imn ( dacă eram deştepţi şi orientaţi strategici îi puneam pe greci să rabde toate strofele şi vedeam noi după aia cine pupa fanionul de colţul terenului şi-i zicea “săru’mâna, tataie”). Am înţeles că e mare agitaţie pentru că nu se ştie dacă poate fi titular panarama aia de portar de la Steaua, dar desigur, cum atât de original spun gazetarii de sport “Piţi va găsi cea mai bună soluţie”. Hai, că asta a fost nostimă.

Bun. Deci meci, ambâţ, Piţi, mondiale, greci, halva şi veselie. Acum ar trebui să dau şi un pronostic, nu? Aşa ar trebui. Nu dau! Ca să nu ziceţi că am cobit eu. Na! M-aş bucura să… ho, că mă ia râsul. Staţi aşa, să redevin serios. Gata. Zic: m-aş bucura să câştigăm, dar pronostic nu dau. Aia e. Să nu ziceţi că nu-s piţipatriot.

5 Comments

Filed under Rabbi zice

5 responses to “Pe-un picior de week end, pe-o gură de canal…

  1. Dawson

    Maitre, schimbasi interfata…
    In rest, Hai Piti! Adica HAI ROMANIA!!!

  2. mary_lou

    Straie noi!!! Vă dorim să le purtați sănătoși iar schimbarea să fie doar de înfățișare nu și de nărav!🙂

  3. bre rabbi te intreb asa ca sa nu tac unde vezi matale ca noi avem fotbal???? eu ma intreb unde e sportul ca ce vad e o afacere pe multi bani iar fair play nici atit .m-am saturat sa aud ca e sportul rege e curata bascalie zau asa. sport adevarat e tenisul, gimnastica si hai si rugbiul

  4. care piturci ca seamana mai degraba cu turca jucata de mine in copilari iar antrenorii sint niste fosile ce trebuie sa dispara ca dinozaurii

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s