Fabrica de sex pervers

Pe la începutul anilor ’90, un amic, străbătut de ambiţia de a deveni întreprinzător, a decis să îşi înfiinţeze o firmă care, îmi povestea el, se va ocupa cu publicitatea. Aşa era pe atunci. Aşa e mereu. Când nimeni nu se pricepe la nimic, toţi se pricep la toate. Asemenea şi amicul despre care povestesc. Omul nu se pricepea la domeniul în care-şi propunea să îşi mute existenţa, dar văzuse filme americane, avea televiziune prin cablu şi se credea înzestrat pentru viitoarea afacere.

Ce s-a întâmplat cu afacerea lui e irelevant. La momentul în care exista doar gândul, întâlnindu-ne şi povestindu-mi despre planurile sale, omul mi-a spus şi la ce nume se gândise pentru viitoarea firmă. “Fabrica de sex pervers”! Lesne de imaginat, perplexitatea a fost cea mai politicoasă reacţie pe care am avut-o la îndemână auzind asemenea grozavă năstruşnicie. Mi-a explicat amicul, care cu fiecare conjugare devenea tot mai competent în domeniul publicităţii, că e musai să şochezi. Că totul începe cu auto-reclama, iar numele firmei e prima formă de auto-reclamă, ca atare e esenţial să şochezi, să atragi atenţia cu orice preţ, restul fiind negustorie şi numărare de galbeni.

De “Fabrica de sex pervers” mi-am amintit zilele acestea, fiind citat, în calitate de martor, la campania pentru alegerile euro-parlamentare. Alegeri europene carevasăzică, pentru că, iată, Europa şi-a lăsat balele şi pe la noi şi aşteaptă să-i trimitem untul şi caimacul intelighenţiei naţionale. Iar noi trimitem ce avem.

Tare mai seamănă uriaşa scălămbăială din jurul nostru cu “Fabrica de sex pervers”! Doar pe la TVR, mai zăresc, uneori, la ceas de seară, câte ceva cu pretenţii de dezbatere. Care dezbatere se întâmplă sau nu, în funcţie de ţăfnele candidaţilor; pretenţiile, cel puţin, există. În rest totul e o enormă maimuţăreală şi o împroşcare cu sloganuri tembele. De parcă am participa cu toţii la un uriaş concurs de angajare de saltimbanci şi nu la bla-bla-ul electoral al jupânesei Evropiţa. Piţipoance paraşutate, răcnete în megafon, tricouri tâmpite îmbrăcate de tâmpiţi, cravate roşii şi poze decupate din almanahe, inaugurări de tampax-uri şi ungeri de rect. Har Domnului, încă nu le-a trecut prin puţinătatea minţii lucrătorilor de la Fabrica de sex pervers că şi Festivalul Shakespeare, de la Craiova, ar putea fi o bună ocazie de ejaculare electorală, altfel ne trezeam cu Othello îmbrăcat în tricou alb şi pantaloni de trening. Sau cu Romeo şi Julieta făcând şpagat în holdele din Polonia. Ori aflam, în Iulius Cezar, că referendumul de suspendare pus la cale de Brutus… Ptiu!

Pe 25 mai se votează. Trebuie să alegeţi care poziţie, care perversiune v-a plăcut mai mult. E pe alese: sex anal, sex oral, sado-maso e inclus în oricare dintre opţiuni. Orgia e asigurată, orice ar fi.

P.S. Cum saltul cu paraşuta e deja bifat, aştept primul salt fără paraşută. Sau, de ce nu, să fim îndrăzneţi, prima masturbare în public. Dildo să fie, că de candidaţi nu ducem lipsă.

Leave a comment

Filed under Uncategorized

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s