Ce culoare are pixelul?

Una dintre întrebările pe care le-am pus, cu insistenţă, în ultimele zile, în toate apariţiile la tv, era legată de nedenunţarea, de către Traian Băsescu, a faptelor fratelui său, despre care, conform propriilor declaraţii, ştia din 2013.

Într-un comunicat, publicat pe site-ul Administraţiei Prezidenţiale, Traian Băsescu îmi răspunde. Am să redau integral răspunsul pus la dispoziţie de către Preşedinţie, la această întrebare:

Președintele României, domnul Traian Băsescu: «Anul trecut fratele meu mi-a spus că este șantajat. I-am cerut atunci să meargă imediat să informeze instituțiile statului. Ceea ce a și făcut. Eu nu puteam să merg să fac un denunț de șantaj în numele lui, dar, repet, i-am cerut să meargă imediat să informeze instituțiile statului.»

Răspunsul lui Traian Băsescu intră perfect în logica pixelului albastru. “Poate o fi zis ceva copilul…”. Din nou, Traian Băsescu se preface că nu înţelege ce e întrebat. Mircea Băsescu nu este arestat pentru că a fost victimă a vreunui şantaj! Pentru că nu poate fi vorba de şantaj când unii pe care i-ai ţepuit îţi cer banii înapoi! Or, chiar dacă Mircea Băsescu l-ar fi minţit/informat greşit pe fratele său, nu am nicio îndoială că Traian Băsescu ştia exact despre ce este vorba, ştia foarte bine că acolo s-au dat şi s-au luat bani. Foarte probabil, încă din 2011 (!), de pe când am consemnat prima tentativă de muşamalizare a acestei afaceri.

Dacă Mircea Băsescu a primit bani, folosindu-se de numele preşedintelui, promiţând marea cu sarea, iar Traian Băsescu nu avea cum nu fi informat despre asta, din nou, exista obligaţia denunţului!

Deci, ce culoare are pixelul ăsta?

7 Comments

Filed under Uncategorized

7 responses to “Ce culoare are pixelul?

  1. Denisa Toma

    Poate ne explica onor domn Funeriu ce culoare are pixelul, ca deja Boc a explicat cat de vertical si integru e fratele mai mare. Din cate am auzit la decorarea intelighentiei, dl Liiceanu declara ca Basescu le-a aratat calea lor, intelectualilor. Acum as vrea sa-i aud parerea, poate ne citeste ceva din Apelul catre…. cei ca el.

  2. kilroy

    Maro, all the way!

  3. sed lex

    Are culoarea mortului. Galben-pământiu.

  4. Art. 262 C pen incriminează omisiunea de a denunţa de îndată săvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevăzute în art. 174, 175, 176, 211, 212, 215 ind1, 217 alin 2-4, 218 alin 1 şi 276 alin 3 C pen. ….
    Legea reglementează şi cauze de nepedepsire a comiterii acestei infracţiuni (cea de nedenunţare).
    când este comisă de soţ sau rudă apropiată.….
    +++
    Art. 264 C pen. incriminează ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită înainte sau în timpul săvârşirii faptei, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii…..
    Favorizarea săvârşită de soţ sau rudă apropiată nu se pedepseşte.
    +++
    Preşedintele s-ar afla în stare de incompatibilitate cu… bunul simţ, atâta timp cât ocupă funcţia supremă, poziţie din care favorizează infractorul (frati-su). Dacă niciun simplu cetăţean nu poate fi sancţionat, fiind rudă apropiată cu infractorul, nu-i mai dai şi funcţia din care să poată exercita cu cea mai mare uşurinţă nedenunţarea şi favorizarea infractorului.

    • Mordechai

      Dacă genul ăsta de răspuns ar veni dinspre Cotroceni, atunci am discuta despre o recunoaştere a faptelor. Sigur, în condiţiile legii, nu e angajată răspunderea penală, dar demisia devine obligatorie. Şi discutăm, pe lânga textele de Cod penal, invocate de tine, şi despre art. 80(2) din Constituţie.

      • Dom-le, să am pardon. Inclusiv tălică susţii obligativitatea denunţului, dar o mai face şi Mihai Gâdea, de faţă cu “maestrul” Abraham, care ştie foarte bine că nu-i poate fi imputată nedenunţarea infractorului, ba nici măcar favorizarea lui. E nevoie să nu batem câmpii. Că articolul 80 alin 1 şi 2 n-are nimic a face cu codul penal şi astfel nici demisia nu e obligatorie decât poate pentru un obraz subţire, ceea ce e evident că nu e cazul. Doar că asta nu ne scuteşte de a fi realişti! Eu am citat, nu am invocat nişte texte, că nu vreau eu să justific nimic. Am încercat să explic. E însă păcat dacă nu putem fi realişti şi invocăm obligaţii abracadabrante, făcându-ne de… poveste.

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s