Motivatu’

Înainte de a ieşi în spaţiu, cosmonauţii trec prin ecluza care separă staţia spaţială de restul universului. Eu, când ies din scara blocului, din motive pe care nici isteţii ăia de la NASA nu le pot explica, trebuie să trec pe lângă banca pe care supravieţuieşte singularitatea numită nea Stere. Alături de distorsiunea continuum-ului spaţio-temporal numită nea Mătreaţă. Sau, ca să folosim expresia matematică a acestui fenomen:

2L : n(S + M) = Dm x Pm

Unde 2L reprezintă cantitatea de vin de buturugă pe care o au de împărţit zilnic cele două entităţi. Iar Dm= Dă-i mă şi Pm= Pizda mă-sii, acesta fiind rezultatul cu care se încheie orice discuţie, pe absolut orice subiect.

Nea Stere sesizează că sunt grăbit din salutul pe care i-l arunc din viteză şi mă domoleşte, împingându-şi fesul mai către creştet:

-Stai uşor, vecinu’! Nu te grăbi, că ete… vine alde Motivatu’. Avem treabă.

-Ăsta e un mare bou! îşi iese din sărite nea Mătreaţă. Stere, nu mi-l aduce acilea p-ăla că m-apucă toţi dracii!

-Băi, Mătreaţă! Da’ tu de cine vrei să ne luăm, aici, în cartier? De Putin? Lucrăm cu ce avem, nu mai face pe nebunu’, că ne râdem!

Am văzut despre cine e vorba. Personajul îmi e cunoscut. Ne-am întâlnit de câteva ori. În lift, pe scări, când nu mergea liftul. De fiecare dată s-a înfipt într-o conversaţie la care nu-l poftise nimeni. Şi de fiecare dată a ţinut să îmi împărtăşească scurte conspecte din vastele sale lecturi, adică imbecilităţi “motivaţionale” rostite cu aerul savant al celui care îşi închipuie că tocmai a descoperit albuşul de la ou. De data asta votez cu nea Mătreaţă!

Prea târziu!

– Bună ziua, domnii mei! salută Motivatu’.

– ‘ai sictir! mormăie nea Mătreaţă.

– Să trăieşti, domnu’ Motivatu! îi răspunde nea Stere pe un ton care ar putea părea extrem de ceremonios. Bre, ţie nu ţi-e cald cu sacou’ ăla gros şi maletă d-aia pe gât? Că eu cu Mătreaţă ne-am prăjit de cald. Şi eu sunt la maieu, Motivatule!

-Iordache mă cheamă! încearcă Motivatu’ o punere la punct.

-Cin’ te cheamă? Că io nu te-am chemat? îl repede nea Mătreaţă.

-Lasă-l, Mătreaţă! intervine nea Stere. Că pe urmă nu ne mai zice cu zeu’ ăla interior!

Motivatu’ zâmbeşte superior. Explică:

-Vedeţi? Voi scoateţi din context ca să faceţi băşcălie! De aia n-o să evoluaţi! Eu vă spuneam că dacă vrei cu adevărat ceva…

-Eu vreau să te bag în pizda mă-tii! bodogăne nea Mătreaţă.

-… atunci, dacă îţi doreşti cu adevărat, acel ceva se va întâmpla. Trebuie doar să apelezi la zeul acela superior care se află în fiecare dintre noi, pentru că în fiecare dintre noi se află simultan un supra-om, un zeu şi un creator.

– ‘ai de curu’ tău, ce-i în burtă la tine! Ce-ai mâncat, bre? îl căinează nea Mătreaţă.

Nea Stere hlizeşte. Eu sunt doar stânjenit.

-Dacă nu citiţi! îi ia Motivatu’ de la etaj. Domnu’ Stere, eu ţi-am zis să vii pe la mine, să-ţi dau cartea aia “Cum să găseşti zeul din tine!”. Ba nu… că nu eşti pregătit… cred că mai întâi trebuie să citeşti “Te-ai născut învingător!”. Să vii pe la mine…

-Să vin pe la tine, hă? Ai pantaloni de piele.

-Am. De ce?

-Aha! Ai şi şapcă de piele?

-Am una. De ce, domnule?

-Bănuiam eu! rânjeşte nea Stere. De-aia nu vin. Că altfel tare aş vrea să citesc porcăriile alea! Da’ ce tare aş vrea!

-Băşcălie tipică de săgetător! se revoltă Motivatu’. Nu-i nimic, nu mă supăr. Toţi am venit pe lumea datorită iubirii…

-Ba, tu Motivatule, cred că ai venit pă lume din cauză la două chile de ţuică! îl pune la punct nea Mătreaţă.

Nea Stere hlizeşte. Eu încerc să mă abţin. Motivatu’ se simte dator cu o replică:

-Atitudine tipică de roman!

-Bă, vezi că vorbeşti fără diacritice! îl repede nea Mătreaţă.

-… asta e diferenţa dintre noi dacii – îşi urmează Motivatu’ delirul- şi voi romanii! Noi ne-am născut ortodocşi!

Aici ar trebui să intervin puţin să corectez distorsiunile temporale, dar în dimensiunea din care vine Motivatu’ istoria o fi alta.

– Da-da! Noi ne-am născut ortodocşi, în comuniune cu creatorul! De ce-mi pierd timpul cu voi? Voi ar trebui să vorbiţi cu Mecanism! Ăla e nivelul vostru!

Nea Stere pune gaz pe foc:

-Mecanism e băiat bun!

-Mecanism e o curvă! se revoltă Motivatu’, cu glas de proprietar de şapcă de piele. Îmi pierd timpul cu voi. Nu mă puteţi enerva, pentru că eu sunt o mare de serenitate! Mai bine v-aţi pune cele trei întrebări, ignoranţilor!

S-a enervat. Pleacă. Pe mine mă salută:

-O zi luminată, domnu’!

-Păi, de aia e zi, că e luminată, boule! Altfel era noapte! îi mai transmite nea Mătreaţă, să aibă ăla de drum. Auzi, Stere, care-s, bre, întrebările alea trei ale lu’ bou’ ăla?

-Dacă ai pantaloni de piele, dacă ai şapcă de piele…

-Şi a treia?

N-am mai aflat care era cea de a treia întrebare. M-am simţit îndeajuns de motivat pentru ca, în sfârşit, să plec.

 

Leave a comment

Filed under nea stere

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s