Category Archives: Anarhisti din toate tarile

Imaginaţi-vă…

De câte ori nu aţi văzut/citit/auzit despre marile afaceri care se pun la cale în timpul unei partide de golf? Afacerile de stat, adeseori, v-aţi obişnuit să auziţi, se pot adesea rezolva între două lovituri de crosă, în maşinuţa aceea nostimă. Oameni care abia mai încap între scândurile propriei importanţe devin agreabili atunci când pun pe ei o pereche de pantaloni mai lejeri, tricoul polo şi eventual un pulover uşor, apoi se plimbă de la o gaură la următoarea, îşi aleg crosele – fiindcă fiecare crosă are dichisul ei- şi lovesc mingea. Apoi, până la următoarea gaură, mai schimba câteva vorbe, mai încep un război, încheie altul…

Imaginaţi-vă terenul de golf. Verde. Gazonul e tuns impecabil. Gropile de nisip sunt desenate fără cusur. Linişte şi aer curat. Din loc în loc câte un fanion indică ţinta. Bărbaţi serioşi, îmbrăcăţi conform unui cod neprecizat, dar lesne de descifrat. Crosele de golf, nichelate, lustruite, cu mânere complicate, iţindu-se din saci de piele încă şi mai complicaţi. Acum imaginaţi-vă! Băsescu! Hăhăhă! Şi beţişorul de şters urechile. E totul clar?

Leave a comment

Filed under Anarhisti din toate tarile, Ptiu

În loc de comentarii despre Băsescu, dottore, plagiat şi altele

8 Comments

Filed under Anarhisti din toate tarile, Cinemayoutuboteca

Unde ne aflăm

Lucrurile pe care am să le scriu acum, sunt convins, vor deranja pe toată lumea. Atât pe susţinătorii lui Ponta, cât şi pe cei care încă mai sunt susţinători ai lui Traian Băsescu. Ne aflăm în una din acele situaţii în care, pentru a distinge albul de negru, trebuie mai întâi să spălăm straturile groase de jeg care au prefăcut totul în gri.

Gri: Curtea Constituţională a decis că reprezentarea României la Bruxelles ar fi trebuit asigurată de preşedinte.

CCR nu a publicat hotărârea, nu a elaborat motivarea, deci e imposibil de spus care sunt argumentele pe care se aşează decizia Curţii. Sediul materiei, pentru discuţia în cauză, se află în articolele 80 şi 91 din Constituţie. Deşi discuţiile din ultimii ani s-au îndreptat în direcţia interpretării foarte largi a sensului celor două articole, enunţurile articolului 80, dar mai ales art.91, nu suscită interpretări, fiind cum nu se poate mai limpezi, pentru un jurist competent. Interpretările personale ale gazetarilor, politrucilor sau guguştiucilor nu au nicio legătură cu sensul clar al textului constituţional. Atât instituţia reprezentării, cât şi prevederea referitoare la încheierea şi negocierea tratatelor sunt foarte clar formulate, iar echivocul invocat de unul sau altul nu există. Chestiune de minimă pregătire juridică.

Tocmai din această perspectivă decizia Curţii este cel puţin surprinzătoare, ca să nu spun scandaloasă. Elementul extra-juridic de care trebuie să ţinem seama este componenţa Curţii şi ultra-politizarea alcătuirii ei. Practic, Curtea a formulat o hotărâre care schimbă sensul clar al textului constituţional, spre uzul Preşedintelui.  Hotărârile Curţii nu pot fi atacate. În aceste condiţii ce primează? Sensul clar al Constituţiei sau deciziile şi interpretările Curţii? Ne lămureşte tot Constituţie, în art. 147 , alineatul 4: Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.

Gri: Plecarea lui Ponta la Bruxelles. Aşa cum tocmai am spus, textul constituţional îl îndreptăţea pe Ponta să participe la negocierea unor viitoare tratate. Pentru reprezentarea statului avea nevoie, totuşi, de un mandat explicit, din partea Preşedintelui. Mai mult, exista deja o decizie a CCR, nepublicată în Monitorul Oficial, dar pe care premierul o cunoştea. Ba pe care nu s-a sfiit să o şi comenteze. Chiar în condiţiile în care hotărârea nu fusese încă publicată, sensul ei îi era cunoscut premierului. Ori atunci când a decis ca, totuşi, să plece la Bruxelles, decis să câştige această bătălie politică, a plonjat hotărât în zona gri. Lipsa mandatului explicit va fi un subiect pe care, mă tem, vom mai avea de discutat, în perioada următoare, sub auspicii penale.

Trebuie, în acelaşi timp, înţeles că Preşedintele nu încredinţează mandatul în funcţie de toanele şi hachiţele personale. E mai mult o chestiune formală, de ordin procedural.

Gri: Preşedintele, care îşi reclamă public resurse de competenţă şi experienţă pe care nu le-a văzut nimeni probate în cei opt ani de mandat, ar fi trebuit să ştie care este rolul său, într-o perspectivă strict constituţională. A obţinut o hotărâre a CCR care pare să-i dea dreptate. Preşedintele ar trebui, totuşi, să nu uite cum s-a obţinut acea hotărâre şi care este poziţia constituţională corectă. Cred că Băsescu a obţinut maximum din această situaţie. Evident a realizat de mult că va pierde avionul de Bruxelles şi atunci a mutat lupta acolo unde o poate controla, pe tărâm judiciar, comandându-şi o hotărâre a CCR pe baza căreia să poată începe un alt război juridic cu Ponta, de această dată în cheie penală.

Aici ne aflăm, cu adevărat. Dincolo de tabere şi simpatii.

18 Comments

Filed under Anarhisti din toate tarile

PP fără DD

E de bine. Ăsta e unul dintre efectele crizei sistemului de sănătate: se poartă iar cămăşile verzi.

7 Comments

Filed under Anarhisti din toate tarile

Bi

În economie, business sau cum naiba vreţi să-i spuneţi, dacă se formează un  oligopol, instituţiile abilitate cu supravegherea mediului concurenţial ( Consiliul Concurenţei, la noi) fac nevroze. Acolo prinicipiul “puţin, da’ bun” nu funcţionează. Deja suntem, în câteva domenii, în situaţia în care ne confruntăm cu astfel de probleme. În comunicaţii sau energie ( mai ales în industria petrolieră) piaţa e controlată de câţiva giganţi care fac ce-i taie capul, pentru că nu au a se teme nicicum de concurenţă. Intervenţiile oficiului concurenţei sunt simbolice şi lipsite de eficienţă.

Aud extrem de frecvent invocată teza conform careia acelaşi ar trebui să fie idealul şi în materie de politică. Să avem, adică, două partide mari şi late, unul de stânga, altul de dreapta. Se susţine că o astfel de situaţie ar fi vitamină pentru democraţie şi un model de eficienţă. Pardon, scuzaţi, nu cred! E drept că ne bântuie în permanenţă riscul poluării vieţii politice cu alcătuiri toxice ca PPDD, dar asta mai ţine şi de inteligenţa electoratului. Într-o ţară ca România, unde fripturismul, traseismul, oportunismul, toate astea trec drept mari virtuţi, sistemul politic ar funcţiona ca un plan înclinat. Vine dreapta la putere, se varsă tot  traseistul în partidul de dreapta. Se schimbă sensul înclinării planului? Se varsă fripturiştii dincolo. Apoi, nici nu cred că ideologiile chiar mai au vreo autentică valoare. Nu la noi.

Pragul electoral a fost inventat tocmai pentru a se asigura reducerea numărului de partide prezente în Parlament. A fost socotită o măsură înţeleaptă. Am o altă părere. Într-o democraţie, reprezentativitatea nu suportă amendări procentuale. Ştiu că aşa se întâmplă în multe alte state, dar asta nu schimbă datele. Pragul electoral, de fapt, conservă o anume clasă politică, o fereşte de intruziuni, de împrospătare, până la urmă. Poate greşesc.

Sunt dispus să îmi reconsider opiniile, deci aştept partizani ai tezei bi-partidismului, care să-mi explice de ce e ăsta un lucru sănătos.

20 Comments

Filed under Anarhisti din toate tarile

Fara diacritice

Azi scriu diacritice. Nu e o forma de protest. Asa ca nu incercati sa deslusiti cine stie ce teribila simbolistica. Scriu de pe tableta si inca n-am inteles cum functioneaza povestea cu diacriticele.
De fapt azi as vrea sa va rog pe voi sa vorbiti. Chiar asa, de ce n-ati fi voi, prieteni, Mordechai pentru o zi? Prefer ca azi sa va citesc. Daca as scrie, probabil as spune lucruri pe care le- as regreta. Sau pe care le-as retracta, mai tarziu.
Am sa ma rezum la cateva idei simple, simple, simple:
– adunarea de ieri, a opozitiei, sa fiu iertat, dar a fost … trista. “Trista” e cel mai bun eufemism pe care l-am gasit. Si cred ca mai degraba descrie trairea mea.
– avea cineva indoieli ca jandarmii vor nascoci un iures, ieri, cand manifestantii opozitiei s-au amestecat cu cei din piata?
– Cetateanul Ludovic Orban are dreptul de a fi in piata daca simte nevoia sa fie acolo. Ba as zice ca si fostul ministru Orban. Cei de acolo pot alege sa il accepte sau sa-l ignore. Ori sa dialogheze civilizat cu el. Chiar daca nu-l pot inghiti. Altfel ne purtam ca niste basisti. Daca n-am inteles asta, atunci nu democratie cerem noi in piata.
Suficient. Acum spuneti voi.

60 Comments

Filed under Anarhisti din toate tarile

În acest post puteţi citi declaraţia de azi a lui Traian Băsescu

30 Comments

Filed under Anarhisti din toate tarile, Ptiu