Turambar calculează la procent o leapşă pinkfloydistă. Ca să spunem un “nu” hotărât! Că adică nişte unii au făcut recensământul orezului din sarmale şi au descoperit că Pink Floyd e muzică de ghei. Huooo! Ruşine, futu-vă-n cur! Ups!
Aşa că vine fratele turambarez şi croieşte prezenta leapşă propulsată cu lichid roz. La vremea lu’ tata Syd Barret era pe bază de roz, violetul inventându-se mai târziu. Şi oricum violetul are treabă cu un cu totul alt gen muzical ( 99%).
Deci eu spun un “da” hotărât. Adică încă mai empeitrez pinkfolydisme. Nu cu entuziasmul de altă dată, că între timp s-a mai tocit timpanul, s-a mai schimbat gustul, dar orişicâtuşi. M0neyyyyyyy, get away/ get a job with more pay/ and you’re ok.
Pe urmă nici Waters-ul din Delicate Sound of… nu e Barret din A Sacucerful of Secrets. Şi totuşi încă îi ascult. Deci sunt snob şi eu. Şi ce mare problemă? Mai bine snob decât 99%.
Se aude? Is there anybody out there?
Roz lichiduuuuu, violet partiduuuuu.
Decât băsexu mai bine barretu’. Aia e. Vorba hippioţilor:
MAKE PINK NOT PURPLE
Şi dau şi eu cu leapşa cât se poate de roz în Arsulici, Julius şi Cabral. Că-s curios ce muzici ascultă oamenii ăştia.