Category Archives: yes

Hasta la HD

Votez pentru chestia asta!

Advertisements

7 Comments

Filed under yes

E constănţeancă de-a mea!

Pe lângă chelfăneli, şuturi în cur şi vafanculisme, se pare că românii din Italia reuşesc să mai aibă parte şi de altceva.

Ia uitaţi-vă aici, la puştoaica asta de 14 ani, care cântă alături de Leali. E drept că Leali nu-i Salam, dar orişicâtuşi. Sau aici unde execută una din gură cu Albano. Până acum puştoaica a câştigat 3 runde ale concursului organizat de cei de la Canale 5 Mediaset. Iar vinerea aceasta, de la 22:10 ( ora noastră) are loc o nouă rundă. Şi, dacă tot ne-am ambalat cu busuiocu’ ăla, acum doi ani, de ce nu i-am ţine pumnii şi ciutancei din Constanţa? Că-i de a mea!

Am încercat să aflu mai multe despre Andreea Olariu şi primul articol peste care am dat a fost cel de aici. Deci puştoaica e membră a Clubului de excelenţă Dan Voiculescu. Am mai aflat că asta mică a luat premii căcălău. De ce naiba vorbim noi atât despre scârba aia de Anastase şi atât de puţin despre copii ca fetiţa asta?

Deci diseară pe Canale 5. Apropos, domnu’ Mogulu’, nu găsim soluţii să preluăm emisiunea? Hai, Andreea! Hai, Constanţa!

16 Comments

Filed under man !, Rabbi zice, yes

Frivolităţi de week end

Comentam un film, dimpreună cu un amic. Nu importă ce film. Nici care amic. Una peste alta, căzusem de acord că filmul cu pricina e un divertisment agreabil, sigur nu e o capodoperă, dar e bine făcut. În privinţa distribuţiei nu ne-am mai pus de acord. Povestea filmului se învârtea în jurul eroinei -logic! Iar frumuseţea acesteia era o chestie determinantă pentru poveste. Aici a apărut motivul de sfadă. Amicul meu socotea că actriţa aleasă era departe de a fi o frumuseţe. Eu, dimpotrivă, o ţineam pe a mea că e frumoasă. Şi uite aşa am luat-o razna. De aici mai departe discuţia a luat-o razna. Cum era vorba aia? De gustibus nu te poţi căca în ele.

Când vine vorba de frumuseţe e limpede că intrăm în cantina subiectivismului. Iar dacă e vorba de frumuseţea feminină aici chestia devine cu adevărat complicată. Că o fi “iubeeeesc femeiaaaa …./ blondă sau bhrrruuunăăăă “, da’ e clar că nu ni se scoală tuturor la aceeaşi pagină. Amicul îi dădea cu ideile lui: e prea grasă, are pieptul prea mare, are fundul prea scos în evidenţă, are aia, are aialaltă. Observaţie: amicul a sărit lejer de 130 de chile, dar asta e doar o observaţie răutăcioasă, fără relevanţă. De partea astalaltă, eu nu găseam deloc, dar deloc că actriţa care stârnise discuţia ar avea fundul prea mare şi nici nu-mi părea că sânii ei erau ugere, ci numai potriviţi. Până la urmă, ca să scurtăm discuţia l-am rugat pe amic să definească ideea sa despre frumuseţea feminină. În rezumat, în opinia lui, o femeie frumoasă corespunde perfect modelului “uscătură fără ţâţe, fără cur”.

“Bre” n-am mai rezistat ” dă-o naibii! Păi tu socoteşti a fi o femeie frumoasă fix o femeie lipsită de toate atributele feminităţii!” Degeaba! El o ţinea pe a lui. Încercam eu să trag discuţia pe “eternul feminin”, dar degeaba, omul ştia una şi bună şi îmi dădea ca exemplu nu’ş ce topmodele anorexice. Acum să nu vă imaginaţi că eu pledam pentru frumuseţea pahidermelor sau că o trăgeam tare cu “salvaţi balenele!”. Pur şi simplu nu găseam nimic atrăgător în aşchimodiile alea. De-a lungul timpului artiştii au definit canoanele frumuseţii feminine, de la antica statuie a Afroditei la Botticelli, de la Rubens la Goya. Ajungând până la “şcoala de la Playboy Mansion”, care a lansat curentul siliconic în arta plastică de agăţat în cabina TIR-ului.

Aici replica amicului a fost implacabilă: “Azi frumuseţea feminină e definită de către marii designeri, marii creatori de modă!” . Mda. “Care-s ăia, bre?” l-am întrebat. Şi răspunsul n-a întârziat: “Versace, Armani, Jean Paul Gaultier!”

Mi-a închis gura. Mai puteam spune ceva ?

Păi, bre… ne-am ţăcănit de tot? Admit, e loc de subiectivism. Pot, deasemenea, admite că evaluarea frumuseţii ţine de raportarea la propriile criterii, la propriul gust, dobândit sau înnăscut. Dar cum pula calului am ajuns ca  nişte poponari ( treaba lor!)  să definească ideea de frumuseţe feminină?

***

Criza loveşte şi la Playboy. Se lasă cu restructurări şi pe acolo. Se reduce personalul, se reduce mărimea implanturilor. Nasol. Citeam pe undeva un fel de analiză care explica de ce are Hefner probleme. Că printul nu face faţă online-ului, că în online soft-porn-ul playboist, prea scump, nu face faţă avalanşei de hardcore ieftin etc. Pe urmă analiza ajungea la concluzia că, în general, industria respectivă este lovită puternic de criză.

Acu’ stai şi te gândeşti. Sunt jde statistici care arată că bună parte din timpul petrecut de homo cică sapiens pe net este dedicat pornoşagurilor. Că pornografia ocupă o parte semnificativă a netului. Etc. Cu alte cuvinte stai şi te gândeşti:

– am avut nevoie de mii de ani de trudă şi evoluţie pentru a descoperi electricitatea;

– a trebuit inventat tranzistorul;

– a venit apoi rândul plăcilor integrate;

– a urmat epoca miniaturizării;

– s-au inventat limbajele de programare;

– a fost creat internetul;

– milioane de oameni trudesc pentru a produce o sofisticată tehnologie de calcul;

– alte milioane muncesc la creat softuri tot mai evoluate

… şi toate astea pentru ca locuitorul planetei să poată face labă în condiţii cât mai lejere.

Iar acum vine vestea că Playboy are probleme financiare. Dom’le, e grav. Dacă nici de fofoloancă nu ne mai arde e grav.

14 Comments

Filed under Oy-oy!, yes

Aerostate plângând

A apărut. S-a lansat ieri. Şi poate fi comandată la aceeaşi editură, Tracus Arte.

Este vorba de cartea prietenului Traian T. Coşovei. Şi dacă mai există iubitori de poezie, nu au cum rata cartea aceasta. Traian are darul acela rar, de a şti să adune silozuri de emoţie într-un singur vers. Emoţia care nu e nicicum mimată, nici contrafăcută cu butaforie lirică ori cu uşoare adunări de cuvinte. Nu frecventează magazinele de gablonzuri ale metaforei, nici nu ascunde ziduri goale sub draperii somptuoase. Poezia lui Traian, imposibil de povestit, e de un soi mai aparte. Ca o veche casă dobrogeană. O potrivire meşteşugită de pietre colţuroase, adunate împreună în zid trainic, într-o impunătoare inginerie a cuvintelor.

Vă recomand cartea aceasta în primul rând pentru că mie îmi place. Apoi pentru că apar puţine, foarte puţine cărţi care merită avute. Şi încă şi mai puţine sunt cărţile de poezie pe care merită să le aşezaţi lângă mâna stângă.

3 Comments

Filed under Rabbi zice, yes

Căutăm text

Se dă poza de mai jos. Mă încearcă bănuiala că unul din picii din poza va deveni împătimit asculător de muzica celor de Right Said Fred, nu peste mulţi ani. Ghiciţi care? Da’ hai să vedem cine reuşeşte să găsească cel mai haios text explicativ pentru poza asta. Să zicem… concurs.

21 Comments

Filed under Oy-oy!, yes

O poză

V-am spus că am fost pe drumuri. Şi din pozele făcute am ales-o pe asta. Uite aşa.

8 Comments

Filed under Rabbi zice, yes

Agora

Filmul mi-a stat de ceva vreme la îndemână, dar am ezitat să-l văd până acum. Întâlnirile anterioare cu Amenabar nu au fost dintre cele mai comode. “Abre los ojos” tulbură la nivel celular, iar “Mar adentro” naşte atâtea întrebări şi atât de puţine răspunsuri- lucru deloc confortabil, recunosc. Şi peste toate, lucrul cel mai incomod, în întâlnirea cu Amenabar, este că te constrânge să accepţi lucruri care îţi displac, să admiţi ipoteze care nu ţi-s pe plac.

În cele din urmă am văzut filmul. Am vrut să scriu despre el, apoi am renunţat. Mi s-au întâmplat exact cele despre care spuneam în paragraful anterior, dar nu vreau să intru în detalii. Citisem anterior şi opinia lui Ovidiu, pe care nu sunt convins, acum, că o împărtăşesc. Doar în premiză, pentru că da, filmul nu li se adresează proştilor. Şi nu sunt de acord cu Ovidiu pentru că nicio clipă nu am căutat substanţa ideologică a filmului. Nici nu cred că m-ar fi interesat. Ca un îndrăgostit de poveste ce mă aflu am găsit acolo ceva. Altceva. Cu mult mai de preţ. N-am ce face, propriul subiectivism îmi e tovarăş statornic.

Nu am să povestesc filmul şi nici nu am să-l analizez. M-ar interesa… chiar m-ar interesa să ştiu dacă printre cititorii blogului a văzut cineva filmul. Şi aş vrea să citesc nişte opinii. Ale mele contează mai puţin de data aceasta.

11 Comments

Filed under carti citite de altii, Rabbi zice, yes