USL la putere – vulnerabilităţi

După obţinerea votului de investitură ( am să explic cu altă ocazie de ce mă încăpăţânez să folosesc “investitură” şi nu”învestitură”, deşi cea din urmă este forma impusă de norme) şi depunerea jurământului, de către membrii cabinetului Ponta, USL se află oficial la putere. Cred că este pentru prima dată, în 22 de ani, când avem o schimbare de putere ( nu doar de premier) care nu survine în urma votului popular.

În următoarele şase luni, USL va trebui să funcţioneze ca alianţă de guvernare, încercând să asigure o bună administrare a afacerilor publice, dar concomitent străduindu-se să îşi conserve şansele de a câştiga cu un scor liniştitor alegerile din toamnă. Intrarea la guvernare acum, în actualele condiţii, este un act temerar care poate complica eventualele calcule electorale. Presupun ca strategii USL au început deja să evalueze riscurile şi vulnerabilităţile pentru USL, în noua postură. O astfel de sumară evaluare îmi propun să fac şi eu în cele ce urmează.

a) Demobilizarea electoratului

Chiar în condiţiile unei guvernări fără cusur în următoarele şase luni ( asta poate funcţiona doar în regim de prezumţie), la alegerile din toamnă există riscul ca o parte semnificativă a ceea ce ar reprezenta acum electoratul USL să îşi piardă interesul pentru vot. Mecanica votului negativ nu mai funcţionează, votul bazat pe resentimente este mult mai dificil de capitalizat.  În cazul (perfect posibil) apariţiei defecţiunilor în actul de guvernare este posibil ca demobilizarea electoratului să se amplifice, trecând dincolo de zona de vot negativ.

Ceea ce poate motiva votul negativ, pe mai departe, ar fi o conduită obstrucţionistă a lui Traian Băsescu. Ori Băsescu pare a fi înţeles perfect noile reguli ale jocului şi foarte probabil nu va interveni decât atunci când va fi convins că poate lovi decisiv. Este evident deja, din noua atitudine a Preşedintelui, că jocul său ţine seama de asta şi foarte probabil va încerca să evite reactivarea resentimentelor convertibile în voturi pentru USL.

 

b) Descurajarea electoratului

Această vulnerabilitate nu mai priveşte electoratul resentimentar, construit pe logica votului negativ. Aici discutăm despre electoratul relativ stabil, aşezat, cu opţiuni clare, cu o ideologie vag conturată.  Există deja, pe acest palier, nemulţumiri legate de alianţa dintre PNL-PC, alianţă de centru-dreapta, şi PSD, partid de stânga. Nemulţumirile acestea au putut fi mai uşor survolate câtă vreme exista în faţă inamicul comun: puterea. În noua situaţie, aceste nemulţumiri se pot manifesta din nou. Există o sumă de abordări care separă alegătorii partidelor membre USL – poziţia legată de cota unică de impozitare este doar un exemplu.

Atunci când în procesul de guvernare va exista fie şi doar aparenţa unei debalansări, prea spre stânga sau prea spre dreapta, pot apărea fisuri în blocul electoratului USL.

c) Expansiunea

Există la nivelul electoratului, în mod natural, o anume temere faţă de o forţa politică prea expansivă, care tinde să devină copleşitoare. Este exact pericolul care pândeşte USL.  Politizarea instituţiilor publice, acceptarea cu braţele deschise a traseiştilor, toate acestea sunt lucruri care pot afecta intenţia de vot.

Se face greşeala de a se socoti că mandatul de şase luni este mult prea scurt pentru a permite o autentică erodare ori dramatice modificări în cota de încredere. Avem exemplul extrem de recent al lui Ungureanu, care a reuşit să îşi spulbere un anume capital de relativă încredere într-un interval extrem de scurt, în mai puţin de trei luni. E drept, el s-a plasat în fruntea unui guvern care reprezenta o putere aflată deja în accelerat proce de dezagregare.

 

d) Guvernarea

Ipoteza cu care operam la punctul a, aceea a unei guvernări impecabile, nu are cum supravieţui. Gafele pot apărea oricând. Există în guvern miniştri controversaţi pe care media nu-i vor menaja. Există dosare sensibile (Roşia Montană, Chevron, Cupru Min etc.) cu enormă forţă balistică. Adăugaţi promisiunile electorale- USL se află în situaţia incomodă în care i se poate cere satisfacerea promisiunilor electorale încă înainte de alegerile propriu-zise.

 

e) Băsescu

Traian Băsescu se află în avântat efort de recâştigare a suportului popular. Pare să fi înţeles perfect şi care este miza şi unde sunt problemele. În ambele cazuri răspunsul nu este USL, ci strada. Băsescu este conştient ca a pierdut suportul popular şi că asta îl face extrem de vulnerabil. În acest moment obiectivul său este recâştigarea suportului popular. E greu de spus dacă va mai reuşi, dar un lucru e cert: va valorifica orice greşeală a cabinetului Ponta.

 

f) Traseiştii

USL începe să se transforme într-un colos din ce în ce mai fragil. Absorbirea masei consistente de oportunişti plecaţi dinspre vechea putere poate fi o considerabilă vulnerabilitate. Mai întâi pentru că venirea acestora, cu aşteptările şi pretenţiile lor, poate naşte nemulţumire în rândul vechilor membri, dar şi o reacţie ostilă din partea propriului electorat. Apoi pentru că pe loialitatea noilor veniţi nu se poate conta. Admiţând că mulţi dintre aceştia se vor regăsi pe listele USL, la toamnă, nu există nicio garanţie că, la un semnal, după alegerile din noiembrie, aceştia nu vor face stânga împrejur, construind din nou o putere în afara voinţei alegătorilor.

 

Concluzionând, putem constata că prin venirea la guvernare, USL îşi asumă riscuri considerabile. Avantajul accesului la resurse şi organizării alegerilor poate fi uşor anulat. Titlul acestui articol este înşelător. USL nu se află la putere, ci doar la guvernare. Traian Băsescu e pe mai departe preşedinte, cele două camere ale Parlamentului sunt conduse de PDL, Curtea Constituţională are aceeaşi structură, serviciile par a-i fi pe mai departe loiale lui Băsescu, Parchetul General şi DNA sunt în continuare conduse de oamenii preşedintelui. Entuziasmul născut de venirea la guvernare ar trebui temperat şi fiecare pas, pe mai departe, ar trebui bine cumpănit dacă ne dorim ca la toamnă să reuşim adevărata schimbare.