Category Archives: Martafoiul zilei

Cine spunea că umorul e pe cale de dispariţie?

Nu mă întrebaţi de ce mai frunzăresc “Dilema veche”. Din reflex, din obişnuiţă, pentru că revista “Urzica” nu mai există, iar “Caţavencii” e de caca. Dar uneori stăruinţă îmi e răsplătită. Parol! Nu există nicio altă publicaţie care să ofere cu atâta generozitate spaţiu de exerciţiu preţioşilor ridicoli, prostălăilor solemni sau gogomanilor nevorbiţi. Unul dintre cei mai comici furnizori de umor involuntar e Cotoi Voinescu. Asta când nu e ocupat cu mânărirea voturilor. Personagiul e delicios, absolut irezistibil! Textele, de fapt stângace compuneri de licean care a descoperit recent că dacă treci cu pixul pe hârtie laşi o dâră, au forţa de seducţie a unei creme împotriva acneelor. Dincolo de narcisismul inargumentabil, stilistica de conţopist cu aspiraţii înalte şi pseudo-reflecţiile preţioase ale angoasatului de interacţiunea dintre gravitaţie şi drobul de sare, ceea ce face absolut irezistibile compunerile ambiţiosului Cotoi este lipsa totală a simţului ridicolului. Pentru Cotoi e limpede: băiatul ăla, Camus, a scris cu unicul ţel de a-i oferi lui, Cotoi, şansa unui text “profund”, la gazetă, la domnu’ Andrei.  Universul, în genere, a existat cu un singur scop: pentru ca el, Cotoi, să se poată naşte. Iar acum, universul, descoperă străbătutul de fior meditativ, e pe cale să-şi piardă cea mai de preţ realizare: pe el, Cotoi.

Cotoi e adorabil. Ba e reflexiv-uimit când un prieten îi mărturiseşte că ” toţi bărbaţii sunt, de fapt, homosexuali”, ba îşi expiră un vis în care “stau la fund cât pot de mult”. Ptiu! La fundul piscinei, nu altceva! Că altfel te-ai întreba cum ajunge el şi prietenul său la astfel de discuţii şi de ce simt nevoia să se consoleze cu ideea că şi ceilalţi bărbaţi toţi bărbaţii ar fi astfel? Mofturi, monşer, mofturi!

Oricât m-aş strădui, n-am cum ajunge în comentariu la umorul cotoiesc. Trebuie savurat la sursă. Aşa o descoperiţi cu toţi cum stă sprijinită osia lumii pe buricul lui Cotoi:

Îmi spun că, poate, ajută echilibrului precar al lumii. Dar preţul acestui echilibru este o greutate în plus în sufletul tău.

Advertisements

4 Comments

Filed under Martafoiul zilei, Mucii din fasole, Ptiu

Un cretin la curtea regelui Păsărică

Am zbârcit-o încă din titlu. Pentru că în cazul regelui nostru ( sanchi!) nu de o păsărică e vorba, ci stoluri complexe şi agitate. Dar ăsta e un detaliu minor peste care putem trece ca maşina înmatriculată în Bulgaria pe culoarea roşie a semaforului. În cazul de faţă ne crucim de noile minunăţii scoase pe boxe de un mai vechi client al nostru: Cătălin Avramescu, şeful cancelariei prezidenţiale.

Da, da… e vorba de contextul în care dilimache ăsta a făcut afirmaţia de acum celebră că se tratariseşte cu ceai de păducel. Trecem în viteză peste situaţia în care un reprezentant al statului român băşcăleşte sistemul public de sănătate. În timpul administraţiei Băsescu a deveni un fapt comun ca unii reprezentanţi ai statului să denigreze alte instituţii ale statului. Hai să luăm afirmaţia cu pricina:

“Voi asista cu multă curiozitate la dezbatere şi voi asculta cu mult interes. Să vă spun de ce: pentru că – nu ştiu care este situaţia dumneavoastră – dar cel puţin eu nu mai sunt un client al sistemului de sănătate de vreo 15 ani. L-am părăsit îngrozit, cum bănuiesc că mulţi au făcut-o deja”, a spus Cătălin Avramescu.

În primul rând e îngrijorător că dilimanul nu mai este “client al sistemului de sănătate de vreo 15 ani”. Înţeleg că a fost externat acum 15 ani. Cine e psihiatrul care a luat această decizie? A fost judecat pentru malpraxis? Odată externat din cuibul de cuci, guguştiuci, ciocănitori şi pitpalaci, Avramescu a înţeles să se trateze cu ceai de păducel. Acum ori n-a băut destul ceai din ăla, ori păducelul nu ajută la scrânteală.  Cităm mai departe din zbanghiu:

“Ce simple sunt lucrurile de partea cealaltă a baricadei… Eu am făcut saltul direct spre capitalismul perfect. Zilele trecute mi-a spus soţia mea, în contextul în care vroiam să mănânc nu ştiu ce: «Ai tensiune!»… Zice: «Ceai de păducel». Simplu! Vedeţi?”

Clar! I-a zis nevasta că are tensiune. Familie de erudiţi. Cu alte cuvinte nevastă-sa a constatat că e viu – ceea ce ne îngrijorează pe toţi. Acum, ezit să-i dorească să nu mai aibă niciun fel de tensiune. Evident, de hipertensiune era vorba. Şi, pentru tensiune, Minitehnicus a găsit şi soluţia. Fiertură de păducel. Bun, dar cu dileala ce facem?

Daţi-mi voie ca, mai departe, să citez la greu din Gândul ( de unde am preluat şi restul citatelor):

“Acum, vorbind serios, riscul este foarte mic. Deci, în treaba asta cu asigurările, vă spun sincer, aşa cum o văd eu, ca pacient potenţial: este ca şi cum aş investi în bilete de loterie”, a răspuns Avramescu.

“La 70 de ani n-o să mai fie riscul atât de mic să vă îmbolnăviţi”, i s-a răspuns din sală.

Cătălin Avramescu a continuat, spunând că i se pare că este vorba despre o morbiditate redusă.

“Sincer vorbind, morbiditatea este atât de redusă – chiar dacă este, nu ştiu, 45% pe diferite boli grave – tot mi se pare puţin. Şi, la drept vorbind, şi dacă ar fi de 89% mie mi se pare că adesea este un tip de risc pe care un om de o anumită factură este dispus să şi-l ia“, a mai spus Avramescu.

Discuţiile au stârnit reacţii din partea celor prezenţi, mare parte în glumă, motiv pentru care Cătălin Avramescu şi-a reluat rolul de moderator, acordând cuvântul pentru o întrebare, în sală, nu înainte de a preciza amuzat că face acest lucru “rămânând cu încăpăţânare la formula ceaiului de păducel”.

Am încheiat citatul. Sublinierile îmi aparţin. Păi dacă omul e de o anume factură, care îi ingăduie să îşi ia un tip de risc, de ce naiba nu trece pe ceai de HIV, o infuzie de sculament?

Revăd imaginile cu răzmeriţa salariaţilor de la spitalul din Brăila. Şi am în faţă prostiile măcănite de dobitocul ăsta. E grav că “de 15 ani” sistemul de sănătate l-a scăpat de sub control. Duşurile alea reci îşi aveau rostul lor. Şi sacoul cu mâneci legate la spate.

23 Comments

Filed under Martafoiul zilei, Ptiu

Demisia nu-i batistă

Ştire: Monica Iacob-Ridzi Scenă a demisionat.

Comentariu: Mare căcat.

Întrebare: Ok, cu onoare reperată ne ştergem la cur. Şmecheria politică aţi rezolvat-o, rămâne cea penală. Că demisia nu-i batistă să o pui pe ţambal.

Frecţie: Acu’ demisia ar fi gest de eroism şi nu încă o dovadă a nesimţirii. Dacă demisiona în ziua doi după scandal, mai trecă meargă. Dar s-a ţinut cu bucile strânse de scaun, a apelat la tata lu’ fata lu’ ta’su s-o mai lase să se dea şi ea o tură cu tiribomba de ministresă, iar când pleacă tot pe salariaţi din minister dă vina în loc să tacă măcar. Că nimeni nu se aşteaptă să recunoască deschis că face parte din tribul Ciordinia.

Gong de final: Hai sictir, nesimţiţilor.

Post scriptum nea sterian: Acu’ o promovează consulă la Chişinău?

Gogoneaua de apoi: Aţi scăpat de Ridzi, aveţi Plăcintă.

UPDATE: A vorbit şi bulibaşa hoţilor. Uraaa! Avem o medalie de aur! Campionul mondial la tupeu gros e preşedinte la rumâni. Fie-sa ” a încetat difuzarea clipurilor electorale când am aflat că se difuzau gratis”. Hai, fără mişto? Nu pomenim de bani daţi pe blat pentru apariţia la tocşoaie? Sau s-a rezolvat cu un telefon la Cristoiu?

13 Comments

Filed under Martafoiul zilei, Ptiu

Băse, iartă-mă. Tu aveai dreptate şi eu greşeam.

Deci îmi cer public scuze iubitului preşedinte. Avea dreptate. Iar păcătosul de mine nu a înţeles. Şi m-am îndoit. Iar acum vin spăşit şi cu băşini pe craci să cer iertare.

Aveai dreptate trăiţi-ar prurarurile. Aveai dreptate. Produce tâmpiţi. Mari. Da’ de ce mama dracu îi/le faci miniştrii?

Ca să fie clar. Ia’n uitaţi CV de pruraruri. Şi diplome obţinute româneşte cu telemea şi buci. Care vrei , bre, nişte silă?… că la mine nu mai încape. Şi sila n-are decât formă de singural.


27 Comments

Filed under Martafoiul zilei, Oy-oy!, Ptiu

Adio, dar pantof cu tine

Preşedintele Bush are ieşirea din scenă pe care o merită. Prea puţin. Prea târziu.

George W. Bush este preşedintele care a dus America în mileniul trei. Exact. El. Omul a intrat definitiv în cartea de istorie. Este probabil cel mai inept şef de stat  care a existat vreodată. ( dar şi noi ne străduim ). Este unul dintre cei mai proşti oameni în viaţă. Şi un personaj care în condiţii normale ar trebui să dea socoteală pentru multe porcării. Desigur, asta nu se va întâmpla.

Oneşti fiind are trebui să recunoaştem că nouă, românilor, ne-a priit administraţia Bush. Ce spune despre noi faptul că nouă doar un moron la Casa Albă ne prinde bine ?

Acum mai bine de 40 de ani, un alt idiot, Hruşciov, bătea cu pantoful în masă la ONU. Peste nişte decenii, după dezintegrarea Uniunii Sovietice, un  preşedinte american este ţintă la tirul cu pantofi. Puteţi spune orice, dar nu că istoria nu are umor.

P.S. A fost încă un bun prilej de contemplare a proverbialei eficienţe a serviciilor speciale americane. Bun Serviciul Secret. Reacţie promptă. Vai de mama lor.

UPDATE: Marile spirite se întâlnesc. Dacă vă spun că nu e urmă de premeditare mă credeţi?

24 Comments

Filed under Martafoiul zilei, Mucii din fasole, Oy-oy!, Ptiu, Rabbi zice

Chestia cu reprezentarea

Patapievici dixit:

“Anusul soţiei lui Dali reprezintă Spania”

Corect, băi, da’ pe noi ne reprezinţi tu,nu? Deci?

\

Deci asta e treaba. Cu multumiri tonomatului purtător de vorbe grele pentru ilustraţie.

34 Comments

Filed under Martafoiul zilei

Guma minune

Bre, mordechaiul a trăit mult şi a văzut destule. Dar, uite aşa, din când în când, tot se mai găseşte câte ceva care mă face să dau cu yarmulka de gresie. Acu’, mulţumită Akăi, aflu despre noile “succesuri” ale ştiinţei şi tehnologiei. Care este.

Pe vremea când eram puştani ( eheii… cum trec anii) aveam noi un text esenţial. Le spuneam gagicilor de la care speram să obţinem bonusuri speciale ( cum vedeam noi în revistele câh, de import) că sperma face bine la ten. Textul era la fel de credibil ca demisia lu’ Băsescu. Nu era credibil, dar credeţi ori ba… uneori se arăta eficient. Rar, e drept. Şi nu întotdeauna la împodobitele cu acnee. Vremea a trecut. Noi ne-am ramolit. Şi ne-am lăsat de textul ăla. Fără a mai cerceta cât temei e în spatele lui.

Vrăjeala noastră de atunci era scuzabilă. Şi dacă se mai găseau unele ( ba, cică şi… unii) care să pună botu’ – la propriu- ziceam că e mare şmecherie. Dar acum vin unii mai şmecheri. Care cica au inventat ei ciunga de mărit ţâţele. Adică iei şi rumegi în neştire şi creşte zestrea din sutien ca procentele din sondaje. Bre, vrăjeala nostră din adolescenţă mai era cum era, da’ pe lângă asta…. noi eram şoimii patriei. Şi dacă există fenomene care chiar marchează francul la textul ăsta… atunci mă fac distribuitor de ciungă din asta. Că la nişte ţâţe cât cupola circului… e păcat să nu te îngrijeşti şi de ten.

Aşa că de acum, prieteni, ochiu’ rotund şi privirea vigilentă. Guma de mestecat devine un indiciu valoros.

46 Comments

Filed under Martafoiul zilei, Oy-oy!