Category Archives: yes

Graffiti

Pe zidul şcolii de peste drum a apărut mai întâi un cuvânt, un fel de graffiti lacoonic, ermetic aproape în mesaj. Scrie mare, cât fereastra de alături: Monstru. Nimic în plus, nicio lămurire, nicio explicaţie, nicio ilustraţie, nici măcar obişnuitele zorzoane din graffiti care împopoţonează literele. Cineva a simţit nevoia să spună chestia asta. I-a fost suficient că şi-a pus cuvântul pe zidul clădirii, înţeleagă cine ce vrea. Litere mari, de vopsea roşie şi atât.

Câteva zile mai târziu, în faţa acelui cuvât şi-au găsit locul altele două, desenate cu prisos de ornament, cu vopsea neagră. Sunt un Monstru – scrie acum. Acum mesajul are un sens. Cineva a preluat cuvântul lăsat spre folosinţă pe peretele şcolii şi i-a dat întrebuinţarea pe care a găsit-o potrivită. Dacă primul mâzgălitor de pereţi alesese să păstreze pentru sine sensul mesajului, prin explicitare, cel de al doilea a făcut loc unei candide şi curioase mărturisiri.

Lucrurile s-ar fi oprit aici dacă, la doar câteva zile, aceeaşi vopsea roşie de la început nu ar fi adăugat încă un cuvânt: Nu Sunt un Monstru- devenise acum textul zugrăvit pe perete. Un fel de drept la replică. Omul era evident nemulţumit de felul în care zidul şcolii abuza de mesajul său iniţial. În faţa posterităţii simţea nevoia acestei esenţiale clarificări.

Au mai trecut nişte zile şi cuvinte noi s-au adăugat celor deja aflate acolo. De data asta cu vopsea albastră, în faţă s-au desenat două cuvinte: de ce. Iar la final s-a rotunjit, grav şi obez, un semn de întrebare. Afirmaţia de până mai ieri a devenit acum o curioasă interogaţie: De ce Nu Sunt un Monstru? O întrebare la fel de valabilă ca toate prostiuţele alea care de mii de ani trec drept temelie a filosofiei: cine suntem? de unde venim? de ce face berea spumă?

A trecut foarte puţină vreme până când între “monstru” şi semnul întrebării, un hâtru cu vopsea verde a înghesuit, aşa cum s-a putut, încă un cuvânt: simpatic. Aşa că acum întrebarea a căpătat o anume limpezime: De ce Nu Sunt un Monstru simpatic? Echivocul e evacuat, lucrurile par cumva lămurite. Mai lipseşte răspunsul la curioasa întrebare pentru ca pământul să  îşi poată urma învârtirea pe osie. Iar răspunsul, cu litere albastre, nu întârzie să apară: “Fincă mâzgâleşti zidurile şcoli analfabetule!”

Îngerii şi demonii sunt nişte chestii atât de demodate.

Leave a comment

Filed under Rabbi zice, yes

Hallelujah

Cântecul a fost scris de Jeff Buckley (later edit: cântecul e de fapt scris cu zece ani mai devreme de către Cohen, aşa cum mi s-a atras atenţia. Asta ca să ne lămurim încă o dată cât de bun e netul ca sursă de informaţii!)  în 1993 şi lansat, în 1994, pe albumul Grace. În 1997, la doar 31 de ani, Buckley moare, într-un mod stupid. Cântecul supravieţuieşte, e deja un clasic. Apoi cântecul e preluat şi de alţii.  Grace rămâne, în opinia mea, unul dintre cele mai grozave albume ale ultimilor 20 de ani şi, din păcate, singurul album al lui Buckley (Sketches for My Sweetheart the Drunk apare postum şi e mai degrabă un bootleg).

Vă propun trei versiuni ale pomenitului Hallelujah. Decideţi voi care vă e mai pe plac.

Leave a comment

Filed under Rabbi zice, yes

Hai să ne slogănim

Pedeliştii şi-au stabilit sloganul pentru campania de susţinere a lui Băsescu: “Vara asta se poartă alb”. Nu ai cum evita constatarea că pe la pedelic orice strategie stă rezemată pe un perete proaspăt zugrăvit. Comunicarea pedelică trebuie musai să treacă prin bidonul cu vopsea, că o fi portocalie, violetă, verde sau albă, culoare să fie. Acum înţeleg de ce s-au grăbit cei de la Apple cu noul ecran, “Retina”: ca să poată reproduce toate culorile prin care trece pedelicul.

Carevasăzică, de acum, când îţi pui chiloţi curaţi eşti pedelist. Dacă, să zicem, ai o cămaşă albă pe tine, chit că ţi se rupe de pedelic, uselea şi tot ce are legătură cu politica, tot o să primeşti clipiri din ochi complice de la casieriţa mustăcioasă de la supermarket, care o să fie convinsă că eşti băsonar de-al ei.

Acum, doamnelor şi domnişoarelor! Eu propun ca şi cei care votează pentru suspendarea lui Băsescu să îşi aleagă o ţinută aparte vara asta. Şi vă cer, doamnelor, dacă sunteţi anti-Băsescu: vara asta se poartă topless! Insist! Cine îmi susţine propunerea?

Promit un premiu pentru anti-băsista care trimite cea mai faină poză cu mesajul JOS BĂSESCU pictat pe ţâţe! Facem leapşă din chestia asta?

19 Comments

Filed under Oy-oy!, yes

16 Ianuarie

8 Comments

Filed under Anarhisti din toate tarile, Portrete, yes

Lecturi de duminică

Lucia dă veste despre primirea lui Amin Maalouf în Academia franceză. De la “Periplul lui Baldassare” până la “Cruciadele văzute de arabi”, Maalouf este unul dintre scriitorii de care mă simt aproape. Atunci când povesteşte o face cu har, cu emoţie netrucată, contagioasă. Iar când scrie eseu, Maalouf , nici măcar nu se străduieşte ( spre lauda lui) să devină rece, analitic, reflexia lui nu poposeşte nicio secundă în fraze aride. Eseistul şi prozatorul se stânjenesc (într-un mod teribil de creativ) reciproc, cotropindu-şi unul altuia teritoriile, iar rezultatul e întotdeauna fericit şi încântător. Vestea asta, până la urmă, trebuia să vină.

***

Eu pot înțelege că unii oameni (de dreapta, de stânga sau de centru) au idei de-abia după ce le-a mai avut cineva înaintea lor.

Patrick Andre de Hillerin se revoltă ( o fi cuvântul potrivit? poate e scârbă?) la întâlnirea cu expectoraţiile unui imbecil. Dacă despre revoltă este vorba, îl însoţesc pe Patrick în această revoltă. Dacă de scârbă e vorba, eu mă aflam acolo mai dinainte, aşa că mă poate el însoţi pe mine.

***

În cuvintele lui Muti, citate de doamna Zoe Petre, parcă aş găsi ceva ce ni se potriveşte şi nouă.

***

The United States is a banana republic with nuclear weapons. Care era problema Greciei? Legată de rata de îndatorare?

6 Comments

Filed under yes

Un român în Europa

Nu, nu despre Severin e vorba. Vi-l prezint pe Bogdan, descoperit cu ajutorul unui prieten de pe twitter. Poate acum îl vede şi România! Adică nu, România are breaking news cu zăvoranca. Ai grijă de tine ( vorba lui Chilian), Bogdane.

Promit să urmăresc evoluţia lui acolo şi să mai vorbesc despre asta. Poate o auzi cineva. Mă rog, voi vorbi româneşte. Norvegiană nu ştiu.

M-a enervat să descopăr că la o sumară căutare pe Google, cu numele Bodan Alin Ota, am găsit multe rezultate în norvegiană şi mai nimic în limba română. Poate schimbăm asta. Aşa că, prieteni, luaţi-o ca pe-o leapşă. Măcar să preluăm filmuleţul cu Bogdan pe blogurile noastre.

49 Comments

Filed under Rabbi zice, yes

20.000 de gugăl sub mări

Foaaaaaarte faină jucăreau gugăliştilor cu ocazia aniversării lui Jules Verne.

7 Comments

Filed under Oy-oy!, yes