Category Archives: Eu nu votez ca boul

Răspunsurile prezidenţiabililor -tabel

Dacă v-aţi plictisit de toată răţoiala din jurul alegerilor prezidenţiale, cu “jos băsescu!”, “sus băsescu!”, “huo!”, “dreapta unită”, “căcăcioşi” şi tot inventarul cunoscut, atunci aţi dori poate să aflaţi ce au a vă propune candidaţii diverselor formaţiuni, concret. Că dincolo de flegmoterapie poate vreţi să aflaţi şi ce au ei în proiect pentru România. Găsiţi mai jos răspunsurile lor. Pe Vadim l-am omis, acolo e simplu: gloanţe pe stadioane la toate întrebările. De asemenea, PDL şi PNL vă sunt prezentate în ambalaj individual, pentru că la data prezentei încă nu sunt serviţi doi la un leu.

prezidenţiali

5 Comments

Filed under Buletinul de stiri, Eu nu votez ca boul

Cei care ne conduc

Marii oameni de stat nu încetează să fie ascultaţi chiar şi atunci când îşi încetează mandatele de preşedinţi sau şefi de guvern, chiar şi atunci când activitatea lor la vârful politicii. Opiniile lor interesează, ceea ce au de spus e relevant. Prezenţa lor e dorită, fie şi ca element de prestigiu. George Bush sau Jimmy Carter, foştii preşedinţi americani, sunt în continuare invitaţi la tot felul de evenimente, implicaţi în varii consultări. Bill Clinton e aproape la fel de activ ca atunci când se afla la Casa Albă, conferenţiază în diverse ocazii, presa e interesată de el, opinia publică vrea să ştie ce opinii are în diverse chestiuni. Al Gore, fostul vice-preşedinte american, are acum, ca activist al luptei împotriva schimbărilor climatice, o prezenţă mai consistentă decât atunci când funcţiona ca vice-preşedinte. Sigur, există şi excepţia George W. Bush.

Exemple avem şi aici, în Est. Mihail Gorbaciov nu încetează să capteze atenţia publicului, fie că e vorba de evenimente de PR sau reuniuni de o anume importanţă. Lech Walesa, fostul preşedinte polonez, se bucură în continuare de respect şi interes. Ca să nu mai vorbim despre regretatul Havel, fostul preşedinte ceh, care n-a încetat niciodată să se bucure de un enorm respect în rândul intelectualilor de pretutindeni.

Haideţi să vedem care este situaţia celor care au condus România, în ultimele decenii. Unde sunt ei azi şi ce fac.

Preşedinţi:

Nicolae Ceauşescu- mort, executat la Târgovişte

Ion Iliescu – preşedinte de onoare al PSD. Participă în continuare, destul de activ, la diferite reuniuni internaţionale, unde este invitat. Foarte implicat în dezbaterile teoretice despre conceptul de “dezvoltare durabilă”.

Emil Constantinescu – retras din viaţa publică. Are sporadice luări de poziţie pe chestiuni legate de actualitate.

Traian Băsescu – ales până în 2014, este suspendat la acest moment. Se află la cea de a doua suspendare. Foarte probabil va fi demis.

 

Premieri:

Petre Roman- membru PNL, după ce ani de zile a fost foarte implicat în activitatea Internaţionalei Socialiste. Prezenţă publică notabilă, în ultimii ani, mai ales din cauza scandalurilor legate de viaţa personală.

Theodor Stolojan – europarlamentar, membru al grupului popular. Prezenţă publică discretă.

Nicolae Văcăroiu- Preşedinte al Curţii de Conturi.

Victor Ciorbea -Avocat. Preşedinte al unei bucăţi din PNŢCD. Continuă să aibă o prezenţă activă (sau mai degrabă zgomotoasă) în politică, fără ca el sau partidul din care face parte să reuşească să mai intre în Parlament după 2000.

Radu Vasile – dispărut din viaţa publică.

Mugur Isărescu- Guvernator al BNR.

Adrian Năstase – în închisoare, condamnat pentru corupţie, în urma unui proces suspectat de instrumentare politică.

Călin Popescu Tăriceanu – membru PNL, deputat în Parlamentul României, prosper om de afaceri şi în continuare foarte activ în politică.

Emil Boc -primar al Clujului, în urma unor alegeri cu cântec.Detestat de majoritatea covârşitoare a opiniei publice.

Mihai Răzvan Ungureanu – ţuţer, aspirant la preşedinţie sau orice altă demnitate plătită din bani publici.

 

Am omis din inventar foştii premieri interimari. Nu cred că are vore relevanţă ce se întâmplă azi cu Dejeu sau Bejinariu, de exemplu.

Lista de mai sus spune câte ceva despre cei pe care, de-a lungul timpului, i-am ales să ne conducă ( Premierii nu sunt aleşi direct, dar numirea lor depinde direct de rezultatul votului!), dar mai ales spune multe despre ce şi cum votăm noi. Din toată lista de mai sus, doar Ion Iliescu, Mugur Isărescu şi Călin Popescu Tăriceanu reprezintă personalităţi care mai au un cuvânt important de spus, care se bucură de îndeajuns prestigiu pentru a mai însemna ceva în politica românească şi nu numai.

Un caz particular îl reprezintă fostul preşedinte Emil Constantinescu. La retragerea din politică, după doar un mandat de preşedinte, Constantinescu nu mai avea mai nimic din prestigiul care îl adusese la Cotroceni. Declaraţii ale sale, făcute pe durata mandatului şi mai ales la renunţarea la candidatura pentru un nou mandat, au fost rău primite la acel moment, dar par a fi reconsiderate, cu trecerea timpului. Rarele apariţii publice ale fostului preşedinte par a stârni în continuare interes, iar domnul Constantinescu pare a fi recâştigat respectul românilor.

Articolul acesta se încheie fără niciun fel de concluzii. Dacă simţiţi nevoia de aşa ceva… le trageţi singuri.

Leave a comment

Filed under electorale, Eu nu votez ca boul, Rabbi zice

Eu nu votez ca boul! Aşa rămâne!

Un articol de acum două zile mi-a adus, aşa cum era de aşteptat, inevitabile mustrări, necesare răţoieli şi vârtoase înjurături. Fierbinţeala talibanismului uselist dogoreşte la fel de aprig ca isteria pedelistă în zilele ei bune.  Sunt dojenit pentru că, enunţând o opinie, aş strica tocmeala opoziţiei cu votanţii săi. Se admite că traseismul e o formă de obscenitate, în politică, dar mi se livrează indulgenţe personalizate, pentru că, desigur, cutare o fi traseist, dar uite, e băiat bun, altul e la fel de traseist sau chiar mai abitir, dar se poate sta de vorbă cu el şi tot aşa.

Oameni care nimeresc aici pentru prima data şi citesc din goana calului un titlu şi jumătate de paragraf au pretenţia de a fi băgaţi în seamă pentru că, fireşte, deja “m-au citit”, mă pot rezuma în trei substantive şi două adjective. Aş găsi amuzant lucrul acesta dacă cei în cauză nu şi-ar tocmi şi votul la fel de competent.

Se operează cu judecăţi prefabricate, principiile sunt evacuate şi în locul lor se face un trafic intens cu sloganuri stupide, cu fraze primite de-a gata.  Încă şi mai interesant, gesturi perfect criticabile, la nivel etic, devin justificabile şi necesare într-o logică a codoşiei electorale, calculul politic meschin şi lipsit de scrupule, călcând pe orice urmă de principii, detestabil când se întâmplă în ograda “celor răi”, devine curată virtute dacă e zărit în curtea “alor noştri”.  Oameni care supravieţuiesc în condiţia de simpli alegători au disponibile importante resurse de admiraţie pentru orice fel de machiavelâc, atâta vreme cât acesta ţâşneşte dinspre  “ăi buni”.

Există apoi reacţia de tipul “te-am socotit băiat bun, pentru că am crezut că gândeai ca bine, dar acum când văd că mintea îţi e ocupată cu propriile-ţi gânduri, afirm că eşti lichea!”. Fireşte, în situaţia asta se emite constatarea că sunt: portocaliu, oranj, fascist, comunist, anarhist, sectant, vegetarian sau hippiot.

Lucrul de la care am pornit este extrem de simplu şi merită, din nou, enunţat. Spuneam că nu mă văd ( o opţiune strict personală) dispus să-i votez pe unii care până acum o lună zbierau împotriva traseismului politic, dar care acum, încă înainte de a fi ajuns la putere, se grăbesc să laude, ba mai mult, să cultive acest traseism. Simplu. Explicam că nu văd cum mi se poate cere să votez împotriva a ceea ce numim mafie portocalie, câtă vreme membri importanţi ai acestei mafii se refugiază prudent în ograda a ceea ce ar putea fi viitoarea putere. Din nou, foarte simplu. Apelam la consecvenţă în apărarea unui principiu. Ei bine, chestia asta s-a vădit a fi inacceptabilă pentru unii. N-am cerut lapidarea traseiştilor. Până la urmă oamenii ăia ar trebui să aibă o meserie la care să se întoarcă, nu? De ce trebuie să rămână neapărat în politică dacă partidul în care au funcţionat şi cu ajutorul căruia s-au pricopsit nu-i mai satisface? Există mii de oameni admirabili care ar putea avea ceva de spus în politică, în locul secăturilor.

Mai există apoi argumentul lipsei de opţiune. Demonstrată fiind ticăloşia actualei puteri, singura alternativă este actuala opoziţie – mi se explică. Oricât de criticabilă ar fi. Acceptând-o aşa cum este. Unora le poate părea o naivitate, dar va trebui să spun că starea asta de lucruri ne este imputabilă. Da, suntem în situaţia în care alternativele sunt actuala opoziţie şi abjecţia lui Dan Diaconescu. Dar, repet, lucrul acesta ne este imputabil. Lipsa de alternativă e consecinţa opţiunilor noastre istorice, a votului nostru repetat, din nou şi din nou, pentru răul mai mic. Fără obiecţiuni, fără a cere nimic, fără a pretinde decenţă. Putem continua aşa sau putem încerca ceva mai mult. În articolul pomenit sugeram că ar merita să încercăm mai mult. Şi, pentru votul meu, cer mai mult.

Atitudinea asta resemnată, consolată cu lipsa de alternativă, indică o fisură importantă în zidăria democraţiei noastre. Pentru că, în logica democraţiei, comunicarea dintre politic şi societate, dintre alegător şi ales, funcţionează în ambele sensuri. Raportul dintre cetăţean şi ales nu poate fi rezumat, redus la precaritatea schimbului “vot contra slogan”. Politicianul este dispus să promită orice în schimbul votului şi apoi e mereu gata să îşi uite promisiunea. De ce? Pentru că se poate. Pentru că i-a impus deja cetăţeanului convingerea că nu are alternativă. Atunci politichia a câştigat. În situaţia asta ne aflăm. Sau, ca în locurile în care democraţia încă supravieţuieşte, nu mai admitem asta. Şi punem o presiune constantă pe politician, constrângându-l să funcţioneze între gardurile legii, să îşi potrivească vorba cu fapta. Iar asta nu se întâmplă o dată şi gata, în campanie electorală- deşi ar fi mai comod aşa.

În fine, suficient pentru astăzi. Fiecare cu opiniile sale. Indiferent ce va fi, nu eu voi umbla cu girofar de la iarnă, nu neamurile mele vor fi proptite prin tot felul de funcţii, nu eu mă voi înfrupta din banul public. Articolele acestea şi comentariile aferente rămân aici.  Şi le revizităm de la iarnă. Până atunci rămâne cum am stabilit: eu nu votez ca boul!

31 Comments

Filed under Eu nu votez ca boul

Eu nu votez ca boul! Ediţia ilustrată!

Mulţumită prietenului V., de la WordPress Solutions, avem şi un banner. Care îmi place la nebunie. Şi care va vieţui vreme bună pe acest blog! Îl puteţi lua şi voi de la adresa pusă la dispoziţie de prietenul V.

21 Comments

Filed under Eu nu votez ca boul