Pe buza fântânii, Maimuţa grizonată hohotea neîncetat, scuturând lanţul care cobora prin gâtlejul fântânii spre maţele pământului. O duhoare cleioasă, împuţită, se ridica din adânc, mozolind piatra umedă şi spărgându-se la ieşirea din fântână, desfăcându-se ca o hârtie mototolită şi aşezându-se, cu capul în mâini, ca într-o dintotdeauna meditaţie, pe cochilia melcului erudit, care moţăia… Read More Fântâna ca ipoteză
Atunci când, prin bortele înguste ale cutiei poştale, zăream petice de albastru, era prilej de mare bucurie. Primisem ceva! Le spuneam “vederi”; cărţi poştale aveam să le spun mai târziu, când deja erau pe cale de dispariţie. Copil fiind, deschideam cu nerăbdare cutia poştală, scoteam de acolo cartonul colorat şi petreceam clipe lugi cercetând fotografia… Read More Tristeţea primitorului de cărţi poştale
În curtea casei cu odăi mici se întâmpla un copac. Strania lui alcătuire era o întâmplare nepotrivită cu zidurile cenuşii şi odăile mici şi mirosind a vechi ale clădirii. Aşa spuneau toţi cei care treceau în grabă pe acolo. -E urât! a spus cel dintâi. -Face prea multă umbră! a spus cel de-al doilea. -Rodul… Read More Cea din urmă poruncă
Nimeni nu putea spune când se născuse pravila. Unii gândeau că încă de pe vremea uriaşilor, când soarele răsărea două sprâncene mai departe de colina lui Duarte, nu ca acum când pare să fiarbă, în zori, ierburi sălbatice, amestecate cu farmece, în cazanul vrăjitoarei pe care unii spun că o văd uneori făcând descântece în… Read More La trecerea lui Marquez
-Albul e plicticos! a explicat pisica de treflă, întorcând ceaşca şi lăsând zaţul sa se prelingă în zoaie premonitorii. -Da-da-da, albul, albul e de rahat albul. De rahat e albul. Rahat! corbul de zgură avea răul obicei de a repeta cuvintele anapoda, fără nicio noimă, însoţind fiecare rostire cu enervante bătăi din aripi. Era întotdeauna… Read More Non-alb
Un prieten mi-a atras atenţia asupra unui text mai vechi. Destul de vechi. Şi mi-a sugerat că ar merita reaşezat la vedere. Ceea ce şi fac. Mai zilele trecute am avut parte de o discuţie halucinantă. Un “amic”, intelectual fin, om subţire, îmi mărturisea cu vocea joasă antisemitismul său. Pe care sigur că nu l-ar… Read More Anti
Înainte de 1989 am cunoscut, ca şi după, oameni de tot felul. Un personaj interesant era cel care se recomanda, ori de câte ori era pus în situaţia de a se prezenta: „Mă numesc tovarăşul Vintilă”. Multă vreme m-am întrebat dacă nu cumva „tovarăşul” trebuia scris cu majusculă; poate era prenumele omului. Ipoteză uşor de… Read More Omul categorie
În vreme ce nord-coreeni îşi jelesc zeusul, Lucia scrie despre câteva întâmplări care îi întăresc nădejdea că pe Terra ne aflăm foarte aproape de apariţia primei forme de viaţă inteligentă. La coreeni jelirea e organizată riguros, nu se jeleşte haotic, dezorganizat şi fără procedură. Mai întâi oamenii muncii din industria metalurgică. Jelanie nr.1, cu cenuşă… Read More Leapşa supravieţuirii
Nu. Nu e ziua lui de naştere. Şi, după ştiinţa mea, niciun alt prilej de sărbătorit, astăzi. Slavă cerului, e încă printre noi. Nu cred că trebuie să caut un motiv special, o ocazie festivă, pentru a face o adâncă reverenţă în faţa unui mare actor: Mircea Albulescu.
Acum câteva zile scriam despre “Gânditorul” de la Hamangia şi valoarea de simbol pe care, socotesc eu, am putea-o preţui mai mult decât o facem. În mod esenţial, prin textul acela încercam să propun ceva mai mult decât o imagine, un simbol, un logo sau naiba mai ştie ce abţibild piaristic. Era vorba mai ales… Read More Cum procedăm?
Moshe Mordechai 