Category Archives: Buletinul de stiri

Răspunsurile prezidenţiabililor -tabel

Dacă v-aţi plictisit de toată răţoiala din jurul alegerilor prezidenţiale, cu “jos băsescu!”, “sus băsescu!”, “huo!”, “dreapta unită”, “căcăcioşi” şi tot inventarul cunoscut, atunci aţi dori poate să aflaţi ce au a vă propune candidaţii diverselor formaţiuni, concret. Că dincolo de flegmoterapie poate vreţi să aflaţi şi ce au ei în proiect pentru România. Găsiţi mai jos răspunsurile lor. Pe Vadim l-am omis, acolo e simplu: gloanţe pe stadioane la toate întrebările. De asemenea, PDL şi PNL vă sunt prezentate în ambalaj individual, pentru că la data prezentei încă nu sunt serviţi doi la un leu.

prezidenţiali

5 Comments

Filed under Buletinul de stiri, Eu nu votez ca boul

18 martie

Vechiul Bosfor Cimerian, ulterior Hanat al Crimeei, devine parte a Imperiului Rus sub Ecaterina cea Mare, în 1783.  Românii, care alcătuiau populaţia creştină a regiunii, sunt mutaţi în Siberia. În 1954, printr-un decret al Sovietului Suprem, condus pe atunci de Hruşciov (un tip legat sentimental de Ucraina), Republica Autonomă a Crimeei devine parte a R.S.S.Ucraina.

După destrămarea URSS, în 1992, Crimeea devine Republică, având propriul guvern, propriile instituţii, propria constituţie. La doar două săptămâni de la adoptarea propriei constituţiei, Crimeea acceptă, pe 19 mai, să devină parte a Ucrainei, dar sub condiţia păstrării statutului de republică autonomă.

După complicatele evenimente din Ucraina, în Crimeea, în continuare republică autonomă, are loc un referendum (nerecunoscut de cea mai mare parte a comunităţii internaţionale) prin care se cere revenirea la Rusia, respectiv intrarea  în cadrul Federaţiei Ruse.

Vladimir Putin invocă precedentul Kosovo pentru a legitima decizia de alipire a Crimeei la Federaţia Rusă. Prezenţa militară rusă în Crimeea era cu mult anterioară evenimentelor de la Kiev. De fapt, trupele ruseşti nu au părăsit niciodată Crimeea. În toată perioada de la declanşarea evenimentelor de la Kiev, până la decizia de azi, armata rusă nu a tras niciun singur foc de armă.

Acestea sunt faptele de la care trebuie să pornim în orice discuţie despre fierbintele subiect numit Crimeea. Reafirmarea statutului de mare putere de către Rusia, poate fi supărătoare, îngrijorătoare, pentru unii. Punerea în discuţie a status quo-ului de asemenea. Dar tot o punere în discuţie a existat şi în cazul fostei Iugoslavii. Şi doar nebunii şi-ar putea imagina că Rusia ar putea accepta un status quo căruia nu a încetat să i se opună.

Întrebarea care se pune este: ce poate face Vestul, care pare nemulţumit de mişcările Rusiei? ONU e un moft, iar în cadrul organizaţiei Rusia are proprii săi suporteri, mai ales ţările BRIC, deloc de neglijat. Sancţiunile economice şi diplomatice sunt inutile şi eficiente, ba mai mult, sancţiunile economice riscă să îi afecteze mai mult pe cei care le propun. O Intervenţie militară deschisă e extrem de puţin probabilă. Mai există, ca mereu, soluţia dialogului de culise, unde se pot încheia tot felul de stranii înţelegeri. Şi cea mult mai delicată a operaţiunilor speciale.

Avem o singură certitudine. La acest moment Crimeea a devenit parte a Federaţiei Ruse (îndrăznesc să afirm că şi cu o anume complicitate occidentală, protestele Vestului nedepăşind zona formală, pentru uz mass media). Şi aşa va rămâne, cel puţin pentru ceva vreme.

Mult mai interesant şi preocupant pentru noi ar fi ceea ce se întâmplă cu Transnistria şi ce înţelegeri putem face cu Rusia, în această privinţă.

20 Comments

Filed under Buletinul de stiri

Porţia de luni

Nu ştiu cât de grozav e, ca primar, Klaus Iohannis, nu locuiesc lângă cişmeaua lui, iar în trecerile mele prin Sibiu nu m-am putut edifica (nici nu m-am străduit!). Am putea spune că, desigur, e un primar nemaipomenit de vreme ce sibienii îl tot votează, dar argumentul ăsta umblă descheiat la prohab, pentru că, funcţionând în această logică, putem la fel de bine spune că Onţanu e o minune de primar, că Vanghelie e şuviţa blondă a administraţiei locale, ba mai mult, că cei mai mulţi dintre primarii patriei sunt nişte harnici şi nişte iscusiţi şi doar blestemul meşterului Manole face ca oraşele noastre să arate ca angrourile de legume la încheierea programului.

Ca să nu apuce cafeaua să se răcească, putem cădea de acord că Iohannis e un primar ok ( din multe încurcături ne scoate invenţia asta americănească, “ok”) şi gata. Acum domnul Iohannis ar cam vrea să devină vicepremier, dar musai să rămână cu cartea de muncă şi la primărie. Chiar dacă nu e kosher, ba putem pentru ca să spunem că nici măcar legal nu e! Cum trăim în ţara lui “aşa, şi?”, dacă legea nu dă voia, soluţia logică e întotdeauna să schimbăm legea.

Ce credeţi că face un vicepremier? Element ajutător: Gabriel Oprea. Cât de utilă credeţi că este ipotetica uluitoare competenţă a lui Iohannis, în postura de vicepremier? Astea sunt întrebările, aşteptăm răspunsurile de la savanţii britanici. Până atunci reţinem că legea nu interzice aiurea cumulul ăsta de funcţii, altfel operaţiunea “bani pentru primăriile noastre: ar fi probă olimpică – asta ca să dau doar un argument. Nu cred că Iohannis e apostolul Fritz călare pe un elefant roz, care vine să ne izbăvească de guturai, aşa că nu văd de ce ar trebui să se întâmple cu el ceea ce nici măcar Băsescu nu şi-a permis pentru dragul său Boc, atunci când mini-B făcea nazuri, ezitând între primăria Cluj şi Palatul Victoria.

Domnul Iohannis se poartă, pardon, scuzaţi, ca un căcăcios. Aşa cum s-a mai întâmplat şi când a existat propunerea ca el să devină premier. Un căcăcios! Iar atitudinea sa nu îmi arată deloc un politician serios (cum se tot prezintă poza!) care e gata să se apuce de treabă. ci un căcăcios care caută serviciu şi nu vrea să dea vrabia din mână pe cea de pe gard, aşa că nu văd de ce m-ar entuziasma că un astfel de personaj ar putea deveni vice-premier. Omul e evident interesat de cartea sa de muncă, vechimea pentru pensie şi ce-o mai pică pe alături, nu de treaba pe care ar avea o de făcut şi pe care ar putea-o face sau ba. Nici nu ştiu, repet, ce mare ispravă poate face un vice-premier.

Mai spun o dată, spre ştiinţa uselacilor care ar putea crede că Iohannis e statueta aia minune pentru care merită să spargi peretele, ca să-i faci loc: nici Băsescu nu şi-a permis asta, spre folosul lui Boc!

Că veni vorba de Băsescu. Dilimache face tot ce-l taie capul. A fost la Cluj să dea iama în fursecurile partidului pe care l-a făcut el la ora de traforaj. Dacă vrem, putem face pe tâmpiţii şi pretindem că e în regulă, că pe el nu l-a invitat partidul, ci fundaţia partidului. A partidului pe care se laudă că l-a înfiinţat. Sau nu facem pe tâmpiţii şi constatăm o dată în plus că e nesimţit, că îl doare în cur de constituţie etc.

Că partidul lui e o panaramă, n-are sens să mai notăm, că se vede. Că participă la reuniuni de partid pe banii statului … şi asta se vede. Că, în anii din urmă, s-au tot găsit parale pentru tot felul de partiduleţe şi fâsuri emanate de Băsescu, iar e o chestie curioasă pe care am sfârşit prin a o accepta. Mai rămâne de făcut o singură observaţie: T.B.e la final de mandate. Încăpăţânarea cu care se mişcă în vasul Petri naşte nişte întrebări. Fie îşi imaginează că România e tarlaua de la Nana şi nu poate încăpea decât pe linia moştenitorilor săi testamentari, fie îşi închipui că după încheierea mandatului va mai putea face tămbălău în politichia românească. Indiferent care e răspunsul corect, cămaşa de forţă trebuie confecţionată cu mare grijă la cusături.

Poftiţi şi votaţi, că e pe alese!

P.S. Necesară precizare: Iohannis ar trebui să devină ministru de interne şi vice-premier cu atribuţiuni “pe parte economică”. Ceea ce e perfect logic, desigur.

 

 

13 Comments

Filed under Buletinul de stiri, Camera de garda

E de comentat?

Pe Facebook, o duduie de prin Covasna, postează următoarea fotografie. Duduia e o înfocată activistă a nu ştiu cărei mişcări secuieşti. Şi ca atare se simte obligată să aibă o constantă problemă cu românii. Şi cu evreii – în treacăt fie spus.  Până la urmă e libertate de exprimare, nu? Trebuie să fim toleranţi şi alte bla-bla-uri.

Aştept comentariile voastre.

1221

Leave a comment

Filed under Anarhisti din toate tarile, Buletinul de stiri

Calul, măgarul şi şenghenarul – Studiu despre efectul parizerului asupra gravitaţiei

INTERNET LA SATE, COMUNA DOBRETU JUDETUL DOLJ

foto: Dan Marinescu

Printre multele damblale, Traian Băsescu are hachiţa de a se da mare specialist în chestii despre care nu pricepe o iotă. Dacă a citit ( cu trudă mare, năduşeală şi degetul ostenind la fiecare literă) eticheta de la Piramidon, fix în secunda următoare începe să se dea specialist în farmacie. Dacă la cârciumă a auzit, de la masa vecină, un banc cu cosmonauţi, când pleaca pe şapte cărări din bodegă e cel mai meseriaş dintre astronomi. Pe lângă beteşugul ăsta -iar la Sandokan astea sunt ca părul de pe omidă- îi place să treacă drept un mare iniţiat, deţinător de taine, maestru în caramboluri oculte şi mare mag care reuşeşte să prefacă roşiile în tomate şi tomatele în bulion. Dacă nu-l iei în serios şi nu te arăţi dispus să aplauzi năroziile pe care le scoate pe orificiul prin care îndeobşte toarnă grade din lichide, atunci se bosumflă şi face urât.

Acum nu e Sandokan singurul proprietar de stoluri, că avem cu toţii câte una, două, hai trei păsărici, dar la omu’ în cuşcă e ditamai Avicola în perioada ei de glorie şi multe comenzi la export. După ce s-a pizduit creştineşte cu Ponta pe tema reprezentării României la şedinţele de cenaclu de la Bruxelles ( sărăcan de noi! vai de cururili noastre stafidite! adică opţiunile de reprezentare erau Ponta sau Băsescu?), marele maestru cu patru dani în artele frapiere s-a dus să negocieze şi el ceva, măcar o tură. Şi a negociat, vai de ciucuraşul nostru! Iar acum vine să-şi exerseze damblaua despre care povesteam, făcând pe savantul şi explicându-ne ce mare rahat a făcut el pe nemâncate.

Ca să înţelegem exact despre ce vorbim, pentru perioada 2014-2020, România a obţinut 39 de miliarde şi ceva mărunţiş – graţie dibacei negocieri a născătorului de ebe. Propunerea iniţială, la care nu se băgase meseriaşul în negociere, a Comisiei Europene a fost de 48 de miliarde. Pentru bugetul total, propus iniţial de Comisie, s-a operat o reducere de 32 de miliarde. Din totalul ăsta, 9 miliarde, adică mai bine de un sfert, s-a făcut pe cârca României. Pe scurt, am primit mai puţin decât era prevăzut cu peste 20%, ceea ce reprezintă peste 25 % din totalul reducerilor operate. Clar? N-a negociat bine dobitocul? A, da. Măgarul ţine să se laude că suma totală e mai mare cu 7 miliarde decât cea din exerciţiul anterior. Ce nu spune e că suma aia fusese stabilită pe când încă nu eram membri UE, n-aveam comisar român cu cetăţenie franceză la agricultură, nu dădeam niciun sfanţ la bugetul comun şi reprezenta un exerciţiu început anterior intrării României în UE.

Nu e aşa că e un mare, foarte mare negociator? Păi, ce? Dacă a “negociat” aşa o să aibă Eba consumaţie mai mică la bambu-uri? O să scadă vânzările anterioare la ailaltă? O să bea el fără gheaţă? Nu. O să fie afectaţi bulangiii ăstia care oricum au votat împotriva lui. Ia mai dă-i în pizda vacii!

De fapt, la acest moment, capacitatea de negociere, în relaţiile cu UE, a turbulentului e fix zero. După ce mai bine de şapte milioane i-au dat un şpiţ în cur, după ce majoritatea covârşitoare a societăţii româneşti l-a poftit, pe el şi panarama lui de partid, la revizitarea campusului matern, după ce s-a milogit şi şi-a înjurat oponenţii pe la toate uşile Europei, miorlăind ca mâţa sub cotoi, cerşind ajutorul ălora, e cam greu să meargă acum, cu canci legitimitate, la ăia cărora le pupă mâna şi curul şi să facă pe zmeul. Nici dacă mergea Ponta nu cred că aveam mai puţin rahat pe izmene. Din cam aceleaşi pricini. După toată gălăgia cu referendumul, panarama cu bileţelele de la baros, fugăreala cu doctoratele şi alte alea, Ponta nu stă nici el picior peste picior când intră şmecherii ăia europeni în incintă. Practic, la acest moment, pe discuţiile cu europeni, capacitatea de negociere a României e făcută muci, după scandalul referendumului, atât la nivel de preşedinte, cât şi la nivel de premier. Aşa că la negocieri putem să-l trimitem foarte bine pe Fuego, poate îi face pe ăia să plângă de mila lui.

***

O ştire a străbătut ieri conştientul colectiv românesc ( hai că avem terminologie de caterincă!): aia cu carnea de cal. Dă-i cu ştirea în tv, dă-i cu comentariile pe net, bag-o pe aia a lu’ Vintilă cu “vreau un cal, vreau un cal de rasă”. În buna tradiţie naţională, ne-am repezit să facem driblinguri, ca Dobrin după trei coniace, fără să prea ştim despre ce mama dracului vorbim. Ştirea era aşa: nişte englezoi nu s-au cufurit după ce au mâncat foarte sănătos lasagna congelate făcut de nişte francezi, care lasagna aveau carne de nihoho în loc de cărniţă de muuu. Carnea de nihoho provenea din România. Mai departe habar nu avem, încă, dacă francezul era tâmpit, englezoii gherţoi sau românii escroci. Pentru că nu e clar dacă românaşii au exportat carnea de cal drept carne de cal şi franţuzoii au vrut sa facă o şmenozeală sau românii l-au prezentat pe El Zorab drept văcuţa mov de la Milka şi i-au tras pe maţ pe franţuzoi, care la rândul lor au băgat armăsar în sensibilul intestin englezesc.

Oricum, carnea de cal nu e nici toxică, nici naşpa. Aşa că, exceptând situaţia în care lasagna alea conţineau şi căruţa şi căruţaşul ţigan, nu avem o problemă de sănătate publică, ci doar una de şmen comunitar. Cam aşa cum a fost escrochereala aia de acum vreun an, când nişte nemţi, franţuzoi şi italieni foloseau brânza expirată şi împuţită negastronomic pentru a miştocări consumatorii că ar consuma gorgonzola din lapte de şosetă. Pe atunci românii nu erau impicaţi.

***

Mai avem povestea cu şenghenu’. În care nu prea e clar cine ce vrea. Băsescu nu vrea să semneze o scrisoare, că n-a terminat-o de citit şi la el durează. Ba mai mult, el nu vrea şenghen fără un praf de MCV, că îi schimba gustul. Ăia din Europa, cu care noi suntem parteneri la mişto, ne-ar băga în şenghenu’ mamilor noastre uite acu’.

Oricum, o ipotetică aderare la spaţiul Schengen, ar viza, la acest moment doar frontiera aeriană şi navală. Adică de ea ar beneficia doar ciumeţii care au bani de zburat cu avionul sau care pleaca tiutiu-papa în croazieră cu vaporaşul. În rest, microbuzarii, autocariştii şi celelate specii de căpşunari, cu sau fără înmatriculare în Bulgaria, să mai aştepte. Că toţi cetăţenii sunt egali, dacă îşi pot permite biletul.

Cinstit să fiu, nu mă doar în cur de şenghen. Mi se fâlfâie de intrarea acolo. Beneficiile reale sunt vax, iar costurile prea mari. Aşa că n-au decât să îşi vâre şenghenul în cur şi de acolo să-l bea cu paiul. Dar cred că trebuie, mai devreme, preferabil, decât mai târziu, să lămurim povestea combinaţiei noastre cu UE. Uneori cu motiv, de cele mai multe ori fără, ăia s-au obişnuit să ne trateze ca pe mătreaţa de pe rever şi mi s-a acrit de asta. Şi acest tratament e posibil pentru că autorităţile române sunt de rahat, reprezentanţii noştri sunt nişte pişăcioşi cu mentalitate de slugi şi os de meduză în coloana vertebrală. În afară de umblat brambura prin Europa, făra viză, beneficiile reale ale aderării pot fi transcrise pe un vârf de floc, cu litere foarte mari. La bani europeni suntem ţepuiţi, apropos şi de discuţia de mai sus. Şi oricum suntem şi tembeli, nu reuşim să prizăm nici praful de pe tobă pe care ni-l dau ăia. Uneori nu e doar tembelism, e şi rea-credinţă şi un pui de trădare a interesului naţional. Românii continuă să aibă restricţie pe piaţa muncii. Piaţa românească e deschisă pentru toate rahaturile din UE, venind de la producători care beneficiază de sprijinul masiv al statelor de origine, baipasând subtil vrăjeala de normă legată de ajutorul de stat. Resursele naţionale sunt făcut cadou “partenerilor” din UE. Pe scurt, şi bătuţi, şi futuţi şi cu banii luaţi. Dar cu steag albastru cu steluţe galbene la primăria din Ghiorţăneşti.

Hai, că ajunge pentru azi.

Leave a comment

Filed under Buletinul de stiri, Camera de garda, Capitalismul proletar, Oy-oy!, Ptiu, Rabbi zice

Două informaţii – Da, tati, ăştia manageri!

Prima informaţie este că cipriotul Dimitris Sophocleus a preluat conducerea CFR SA. Păi da, tati, să fie manageri din ăştia super-specialişti, care doar se uită la calea ferată şi se îndoaie şina ca la ochiul lui Superman, manageri din ăştia ninja care dacă trag o băşină împing locomotiva cu şaij de vagoane timp de un an.

A doua informaţie este legată de Cipru, ţara de unde a fost extras dibaciul manager. Ştiţi ce cifră de afaceri au căile ferate cipriote? ZERO! Pentru că nu există! În Cipru au existat 122 km (!!!) de cale ferată care au funcţionat până în 1951. V-am spus că e ninja managerul? Ninja!

Aducem şi la TAROM un boşiman ceva? Un beduin la Hidroelectrica? Că la ICR am rezolvat-o cu români.

Leave a comment

Filed under Anarhisti din toate tarile, Buletinul de stiri, Camera de garda, Capitalismul proletar

Scurte, dar groase

Un recent raport FMI identifică 5 factori de risc majori pentru România.  La punctul 2, genialii de la FMI observă că un factor important de risc îl reprezintă “Accelerarea dezintermedierii de către grupurile bancare străine”.  Sectorul nostru bancar -corect observă FMI- e controlat exclusiv de către băncile străine, care devin tot mai puţin interesate de creditarea economiei româneşti. Băncile astea  n-au fost străine de la început, ci au devenit astfel pentru că aşa ni se impusese de către… genialii de la FMI. Ni se explicase atunci că dezastrul de la Bancorex nu ar fi avut cum se petrece daca banca ar fi fost privatizată. Şi după privatizare ne-am trezit împrumutându-ne – vivat Băsescu!- consistent, pentru … a salva băncile – care acum nu mai sunt ale noastre. Mai constată FMI “Consolidarea băncilor ar putea necesita lichiditate de urgenţă, iar, într-un caz extrem, ar putea deveni necesară chiar o intervenţie pentru susţinerea băncilor, dacă deponenţii îşi pierd încrederea în instituţiile individuale de credit.”

Punct şi de la capăt. Principalul factor de risc pentru economia românească e reprezentat de către FMI. E limpede de ce?

*

Leonard Orban susţine că şi-a retras candidatura pentru Curtea de Conturi Europeană. Da, sigur. Şi Ninel Potârcă şi-a retras candidatura pentru preşedinţia României, în 2009, tot aşa, după ce a pierdut alegerile.  Ca şi Orban. Pentru că, în Parlamentul European, candidatura lui a fost respinsă cu 294 de voturi împotrivă. Pe cuvânt că nici nu sunt supărat, la faza asta, pe europarlamentarii din PPE. Până la urmă ce rahat a făcut Orban ca să creadă ca i se cuvine leafă de la stat pe vecie?

*

Apropos, mai ţineţi minte că avem un comisar european? Cioloş, comisar pentru agricultură. Şi ştiţi cât bine ni s-a tras de la chestia asta. Postul ăsta a fost obţinut de România doar pentru a fi cedat Franţei. Google vă explică legăturile dintre Cioloş şi Franţa. Până la urma am intrat  în UE doar pe post de marţafoi?

*

Revenind la ceea ce spuneam la început, acum se lucrează la privatizarea Hidroelectricii. Chiar s-a stabilit că România, economiceşte, trebuie complet desfiinţată?

*

Listele de candidaţi pentru Parlament  ale USL au devenit de nevotat. Dar asta nu e problema mea. Deloc.

 

 

 

Leave a comment

Filed under Buletinul de stiri