A doua zi după moţiune

Moţiunea a trecut. Asta e vestea bună. Băsescu a desemnat un nou premier, în persoana lui Victor Ponta. Asta e cealaltă veste, judecaţi voi ce fel de veste. O să mă iertaţi dacă nu mă tăvălesc de fericire. Mă bucur, desigur, că am scăpat de zburlitul ăla de Ungureanu. E bine că PDL şi aliaţii au fost trimişi în opoziţie. Dar mai rămân câteva chestiuni de discutat. Am să le iau pe rând.

– Liderii USL au demonstrat, de această dată, că au acea capacitate de negociere pe care am reclamat-o în atâtea rânduri. Nu de puţine ori, atunci când spuneam că acţiunile (fostei) opoziţii sunt lipsite de sens, în absenţa unor negocieri consistente pentru strângerea voturilor necesare, mi se replica de către unii comentatori că de aia e opoziţia opoziţie, pen’ că nu are suficiente voturi. Ei bine, uite ca acum opoziţia e majoritate, deci noua putere. Asta în lipsa unor alegeri care să fi modificat configuraţia Parlamentului.

– Pentru că am pomenit despre lipsa unor alegeri care să fi modificat configuraţia Parlamentului, onestitatea ne sileşte să constatăm că USL va intra, iată, la guvernare repetând reţeta guvernelor Boc şi Ungureanu. Adică bizuindu-se pe voturile trădătorilor şi nu pe pe rezultatul de la urne. Vă place sau nu, aşa stau lucrurile. Iar asta este, cu siguranţă, vestea rea. Desigur, cei dispuşi să creadă în sondaje pot invoca faptul că, dacă e să credem aceste sondaje, USL pare a se bucura de o legitimitate pe care nici Ungureanu, nici Boc nu aveau cum să o viseze. Totuşi, legitimitatatea, prieteni, se câştigă în alegerile parlamentare, nu în negocierile cu trădătorii,  nici în sondaje. Din acest punct de vedere avem a ne face griji pentru sănătatea democraţiei noastre.

– USL se află acum în situaţia de a oferi o guvernare demo, de doar câteva luni. Ori asta poate ascunde o seamă de primejdii. Guvernul USL are de livrat, către electorat, măcar o parte dintre promisiunile deja făcute, pentru a-şi păstra credibilitatea pentru alegerile din toamnă. Acestora li se adaugă nevoile propriei clientele politice, care aşteaptă acum dividendele pentru investiţia făcută.  Mai trecem e listă şi promisiunile angajate faţă de trădătorii din PDL, care au votat pentru moţiune şi vor trebui să voteze la investitură. Avem deja o listă de cheltuieli destul de consistentă; USL intră la guvernare aducând cu sine o lunga listă de creditori care se cer satisfăcuţi. Asta în condiţiile în care angajamentele faţă de FMI rămân aceleaşi, starea economiei e la fel de precară, bugetul n-a devenit, de ieri, mai consistent.

Victor Ponta, dacă va primi investitura,  ar trebui să găsească acum reţeta cu care să îşi satisfacă, pe cât posibil, cât mai mulţi dintre creditori, pentru a nu-şi distruge credibilitatea, dar şi fără a complica peste măsură viaţa unui eventual guvern USL, după alegerile din toamnă. În acelaşi timp încercând să satisfacă pe toată lumea, pentru a asigura supravieţuirea şi stabilitatea USL până la alegerile din toamnă.

– Există deja o agendă a guvernării, moştenită de la guvernele Boc şi Ungureanu, pe care Ponta nu are cum o omite. Vorbim aici despre angajamentele faţă de FMI, afacerile Roşia Montană, Chevron sau programul de privatizări. Fiecare dintre acestea vine cu propriile complicaţii, riscuri şi probleme de imagine. Îmi este imposibil să îmi imaginez cum ar mai putea USL să spere la câştigarea alegerilor dacă, de exemplu, s-ar da unda verde pentru afacerea Roşia Montană – lucru pe care nu l-a făcut niciunul dintre guvernele lui Băsescu.

– Cum vacanţa parlamentară este aproape, guvernul Ponta s-ar putea bucura de o guvernare fără opoziţie, vreme de câteva luni. Mai ales în condiţiile în care PDL este în plină dezagregare, iar traseismul politic a primit acum cea mai consistentă încurajare. Lucrurile s-ar putea, totuşi, schimba din toamnă, chiar în pragul alegerilor. Nu mă îndoiesc, de asemeni, că Băsescu va avea suficiente ieşiri în care “să atragă atenţia asura derapajelor/riscurilor/greşelilor”.

– Un risc major pentru USL este demobilizarea electoratului. Repet, acesta este un risc major! Dacă, în condiţiile de până acum, era oarecum previzibil să aştepţi mobilizarea electoratului dornic de schimbare, e foarte dificil să mai aştepţi aceeaşi mobilizare în condiţiile în care USL reprezintă deja puterea. Votul negativ iese in calcul, iar erodarea firească, la guvernare, îşi va spune şi ea cuvântul. Dacă adăugăm la asta şi previzibilul diluviu de traseişti, lucrurile devin cu adevărat complicate.

– Un alt lucru care ar merita discutat este legat de numele care vor alcătui noul guvern- repet, un guvern demo. Numele deja vehiculate în presă îmi stârnesc mai degrabă îngrijorări, decât entuziasm. Dar aspectul ăsta aş prefera să nu-l comentez până ce nu vom avea o lista oficială, prezentată de Victor Ponta. Dacă se confirmă şi noul guvern înseamnă Şova, Bănicioiu sau Fenechiu, atunci ne-am pricopsit!

În fine, ar mai fi multe de discutat, dar s-a discutat deja suficient. Un singur lucru aş mai spune: marele merit al USL este de a fi reuşit să se mobilizeze şi să capitalizeze politic momentul în care se află PDL. Dar ar fi bine ca nimeni să nu uite că tăvălugul a pornit astă iarnă din Piaţa Universităţii. USL doar s-a aşezat pe valul pornit de acolo şi acum intră la guvernare. Nu trebuie, totuşi, uitat că Piaţa Universităţii e tot acolo, iar cei care au umplut-o în iarnă au rămas aceeaşi.