Category Archives: Mucii din fasole

Agenţie nostimă de ştiri tragice

Agenţia de ştiri ar trebui să fie instituţia aia serioasă, care să îţi livreze ştirea în superba ei nuditate, fără lenjerie stilistică sau dantelăria opiniilor subiective (că de-aia sunt opinii, ca să fie subiective!). Noi n-avem aşa ceva. Avem în schimb Mediafax. Informaţia aceea nedichisită, despre care vorbeam, trebuie şi ea scrisă de cineva. Şi de aici începe problema.

Avem următoarea ştire livrată de Mediafax (care se doreşte cea mai serioasă agenţie de ştiri de la noi):

Mediafax

 

Aşadar avem ALEGERI UNGARIA. Cu majuscule, ALEGERILE UNGARIA reprezintă, desigur, un model de alegeri diferit de alegerile libere, alegerile parlamentare, alegerile prezidenţiale sau alegerea de Miss. Aşa că punem majuscule. Asta n-ar fi nimic. Abia ceea ce urmează e interesant: “extremiştii de la Jobbik obţin un procent FOARTE MARE”. Din nou cu majuscule, ca la şcoala de presă de la România Mare. Adică ce înseamnă “un procent foarte mare”? Aşa?

procentO fi destul de mare procentul? Acum, cât de mare sa-l aibă şi ăia de la Jobbik. De fapt aflăm puţin mai jos, în text, că nu e un procent, sunt 18, cei de la Jobbik obţinând 18% din voturi. Adică era vorba de procentaj şi nu de procent. Nu-i mare lucru, e în marja de eroare a lui Dâncu, aşa că nu se pune.

Mergem mai departe. De fapt, nu. Întâi mai avem de aflat că “Fidesz obţine 48% din sufragii”. Adică, în traducere din limba Mediafax în limba română, Fidesz obţine 48% din dreptul de vot. Acum înţelegeţi de ce ALEGERI UNGARIA  e un sortiment mai special.

Avântul nu-l părăseşte pe entuziastul scriitor de ştiri, care ne mai explică şi ce e cu Orban:

“Un fost disident liberal în timpul regimului comunist, el se face cunoscut după ce susţine un discurs ostil puterii, în Piaţa Eroilor, la Budapesta, la sfârşitul anilor ’80, cu puţin timp înainte de prăbuşirea regimului.”

Ce aflăm de aici? Că în timplul regimului comunist, Orban era membru al partidului liberal, dar se opunea liniei politice alese de liberali, făcând disidenţă. Cred că ăsta e unul dintre cuvintele folosite frecvent aiurea: disident. Sensul corect al cuvântului e simplu lămurit în DEX. Chestii mărunte, desigur.

Valentin Vidu, autorul textului ştirii despre care vorbim, e un adevărat campion, nefiind la prima asemenea grozavă realizare. Cu siguranţă nici la ultima. Mai avem şi “copii vedetă”, deşi era mai prudent să spui “copii vedete”, dar mai ales uluitoarea constatare că Mickey Rooney “a decedat de o moarte naturală”. Pentru că e o mare chestie să decedezi din cauza morţii, fie ea şi naturală, adică fără E-uri şi rahaturi sintetice.

mR

Un posibil răspuns la deja plicticoasa întrebare “de ce moare presa?” ar fi: de proastă!

3 Comments

Filed under Mucii din fasole

Consumatorii de apocalipsă

Homo discutabil sapiens a devenit un mare consumator de apocalipsă. O apocalipsă de proporţii biblice e dificil de livrat, presupune un montaj sofisticat, o desfăşurare logistică de anvergură şi mai ales o distribuţie imposibil de construit. Există, totuşi, în cea mai obama dintre democraţii, un consistent pachet de zeloţi care pot jura că trăim fix vremurile apocalipsei descrise de Ioan, iar ei se pregătesc să facă parte parte din prima promoţie de înălţaţi la cer.

Cum apocalipsa biblică nu e chiar la îndemână,nesaţul consumatorului contemporan de nenorociri e satisfăcut cu imitaţii de mai mică anvergură ale originalului, conţinând E-uri, pixeli şi cerneală tipografică. Media, mereu disponibilă, mereu gata să satisfacă nevoia consumatorului (cândva am fi vorbit despre nevoia de informare, azi nu ne mai împiedicăm în astfel de mofturi) dacă nu are cum livra o apocalipsă autentică, D.O.P., livrează produse, de o calitate inferioară, e drept, dar disponibile într-un stoc satisfăcător. În lipsa apocalipsei există o aprovizionare constantă cu nenorociri, catastrofe de mari sau mici dimensiuni, prăpăd moderat, cataclisme HD, crime odioase ori măcar nişte buclucuri satisfăcătoare sau ceva belele suficient de convingătoare.

Vine noua era glaciară, se topesc calotele glaciare, mor albinele, dispar bananele, tsunami-urile vor lovi la Rădăuţi, urmează  războaiele mondiale nr. 4, 5 şi 6 ( al treilea a fost anulat din lipsă de rating), loveşte meteoritul, coreeni comunişti au fabricat o armă chimică teribilă, care te face să râzi ca prostul, se termină petrolul, nu se termina petrolul, dar se scumpeşte, din cauza poluării aerul îşi schimbă compoziţia chimică şi avioanele nu mai pot zbura etc. etc. În general, savanţii britanici sunt pionierii marllor descoperiri. Nu întotdeauna vestitoare de apocalipsă, dar cu valoare de întrebuinţare, în orice eventualitate

Descoperirile savanţilor britanici, fie că eşti sau nu un îndărătnic consumator de prăpăduri, reprezintă o constantă sursă de reverie. Poţi afla că femeile pot citi alfabetul Braille cu ajutorul clitorisului, că peştii “gupi” sunt mari amatori de Mozart, dar îl detestă pe Wagner ( mai ales pentru rasismul lui), că particula lui Dumnezeu e de fapt un boson amărât, fabricat în China, că mucii conţin o enzimă care te face mai deştept – de aceea e recomandat consumul de… în fine, aţi înţeles cum poţi rapid deveni savant-, că prinţul Charles are o pereche de cromozomi în plus, pe care i-a luat de la o prostituată tailandeză etc. etc.

Cea mai recentă descoperire a savanţilor britanici este că urmează, într-un viitor neprecizat, dar imediat (!), o cumplită invazie a românilor şi bulgarilor. Conform aceloraşi cercetători britanici, bulgarii şi românii reprezinta o specie destul de înrudită cu homo sapiens, care se hrăneşte cu slujbele britanicilor, ajutoarele lor speciale şi care, lucru cu adevărat uimitor, e gata să trimita către Marea Britanie un număr de năvălitori cu mult mai mare decât populaţia României şi Bulgariei, luate la un loc.

Britanicii, popor paşnic, sedentar ( există un popor britanic?), care au învăţat din propria experienţă, în Asia, Africa, Europa sau Americi, ce nenorociri urmeaza când vin unii peste tine, au intrat, fireşte în panică. Lucru perfect normal. Cine şi-ar dori să fie colonizat de o populaţie străină, inferioara numeric, cu igienă precară şi obiceiuri sanitare discutabile? Chinezii nu şi-au dorit-o, nici indienii, nativii australieni sau americani, nici popoarele africane. ( Poate nici igiena indienilor sau africanilor nu e standard de farmacie, dar europenii veacurilor spre care scuipăm aluzii erau campioni absoluţi!) Asa că teama lor e absolut de înţeles.

Acum apare problema. Dând dovadă de o totală lipsă de respect faţă de ştiinţa/media/politica britanică, românii şi bulgarii încă nu au comis acel gest de necesara politeţe ( iar în Marea Britanie politeţea e obligatorie – aşa se şi explică articolele din presă despre români şi bulgari!) de a năvăli cum se cuvine spre Regatul Unit. Care Regat Unit, în momentele de îngâmfată nostalgie îşi mai spune şi Imperiu. Lipsa totala de respect faţă de valorile europene a bulgarilor şi românilor, care încă nu au avut bunul simţ de a da năvală, nu aveau cum scăpa nesancţionate. Apocalipsa nu putea rămâne ne-executată! Până la urmă xenofobia românilor şi bulgarilor trebuie sancţionată! Adică în Spania, Italia de ce da şi aici nu? Asta e xenofobie şi e total incompatibilă cu spiritul european!

Cum catastrofa profeţită nu s-a împlinit, admirabila presă britanică ( başca butoanele din spatele ei), cea care dă standardul în carevasăzică-ul de presă de le Terra, Calea Lactee colţ cu Andromeda, se ocupă de apocalipsa care deja s-a petrecut. Şi care nu e chiar apocalipsă, nici catastrofă, nici măcar un deranj mai de Doamne ajută, dar e pe bază de români şi bulgari. Aşa că îi ia la poc şi pârţ pe românii (şi bulgarii, şi bulgarii!) prezenţi deja acolo. Iar în Regatul Unit – care la băute îşi aminteşte că e Imperiu- lipsa de şepcuţă roşie reprezinta o gravă încălcare a legii, cutumei şi a altor chestii, neprecizate, dar foarte grave.

Între timp, s-a aflat că regina, adică majestatea sa, adică Elisabeta, care e nemţoaică, nu româncă sau bulgăroaică, e falită. Din nou. Savanţii britanici chiar nu pot lega punctele? Nu e evident cum s-a ajuns aici? Bulgarii. Şi românii! Păi?

 

5 Comments

Filed under Mucii din fasole, Oy-oy!, Rabbi zice

Şcoala românească produce nişte chestii

Dacă vrei să zăpăceşti o demoazelă şi să exersaţi împreună înşurubatul becului în fasung, băgarea creionului în ascuţitoare, umflatul cimpoiului, vârâtul linguriţei în ceaşcă… hai, că s-a înţeles ideea, deci dacă vrei să… tragi jaluzelele, filezi o lumină parşivă, eventual lumânări cu duhori simpatice şi îl pui pe tovarăşul Barry White să pronunţe în boxe ceva cu “baby” în coadă.

Dacă însă vrei să afli care e halul starea învăţământului românesc, atunci eşti beat mangă şi cel mai bine ar fi să-ţi bagi curul la nani până îţi trece. Indiferent cum o dai, iese cu bulboci. Dacă observi că examenele sunt politizate, ba de câte un cârnat precum Funeriu care vrea să arate că Sandokan avea dreptate şi şcoala românească produce tâmpiţi (ceea ce nu e chiar complet greşit), ba de ăştia noi, care vor mai lejereală la examene, că altfel îşi pierd locurile de muncă amărâţii ăia de la tipografia care scoate diplomele de bac. Dacă îţi dai cu presupusul că procesul de învăţământ, aşa, vag, general şi fără angajament, e cam de rahat, îţi sar în cap sindicaliştii din învăţământ, că lefurile sunt de căcat, că sistemul nu e finanţat şi ale altea. De parcă dacă lefurile sunt de rahat “să fii cuminte” se scrie cu un singur “i”, în deplină armonie cu austeritatea.

Toate discuţiile despre bac, examene, educaţie, diplome şi în general căcaturile care au legătură cu mizeria de învăţământ românesc ( da, stimate “cadre didactice”, mizerie! da, sunteţi prost plătiţi, dar sunteţi şi incompetenţi, nesimţiţi şi, nu de puţine ori agramaţi!), se referă la tot felul de chestii colaterale: dacă băgăm camere de supraveghere, dacă e fraudă sau nu, cine a dat subiectele pe şest. Adică tot despre descurcărenii tipic româneşti. Pe urmă vin la televiziuni “experţii”, aceiaşi sindicalişti din învăţământ, care au păreri, certitudini, care o dau cu bugetul, cu politica sau cu orice altceva, chinuind limba până dincolo de ceea ce se poate suporta. Şi desigur, politicienii tembeluţi, care au păreri, care reformează, care au de cuvântat mereu, despre orice, fără să se strice la culoarea obrazului că le ies pe gură perlele ca scobitoarea dintre dinţii de cârnăţar.

Până la urmă Băsescu mănâncă rahat. Şcoala româneasca nu produce tâmpiţi. Îi ia tâmpiţi de-a gata, le pune moţ şi le dă diplomă. Aia face şcoala românească! Şcoală care, ca mai toate instituţiile noastre, e nobilă în intenţii, măreaţă în proiect, a fost grozavă cândva, dar acum e o panaramă pe care o fut toţi bagabonţii. Şi dacă vrem să vedem cum stăm, păi n-avem nevoie să-i trecem pe Blaga, Arghezi sau Eminescu prin pixul junilor de azi. E suficient să înlocuim tot bacul cu proba “scriere după dictare”. Şi ne lămurim clar cum stăm.

Oricum, e bine că vârâm internetul în toată afacerea numită bac, învăţământ, etc. Că dacă televizorul nu te-a tâmpit destul, poţi încerca şi cu internetul. Lăsaţi-i pe prăpădiţii ăştia şi bac-ul lor. Ascultaţi-i pe “specialiştii” care tot guresc pe la televiziuni despre subiect şi după aia daţi-vă cu oţet pe la nară, ca să vă reveniţi.

3 Comments

Filed under cacatul in arta, Mucii din fasole

Un articol foarte scurt despre VPlay

Nu-nu-nu. Neah! Nţ! N-o să mă apuc să scriu despre războiul dintre RDS şi VPlay, RDS şi restul lumii, nici despre meciul dintre Media Pro şi acelaşi VPlay. Deşi ar merita făcută o discuţie despre drepturile de autor, până unde se poate întinde carpeta asta şi cât preţ pune ornitorincul pe aşa ceva. Până la urmă… neah, prea complicat pentru după amiaza de vineri. N-are sens. Vorbim alt’dată despre asta, acum ne uităm ce tupeu are furtuna asta care bagă umezeli şi fulgere ca să se dea mare. Ce vrei, fă? Te-ai ajuns, morţii mă-tii de parvenită! Ai uitat când erai o briză amărâtă, abia aveai un norişor să te acoperi, să nu ţi se vadă flocii… Scârba naibii! Acu’ te-ai ajuns, eşti furtună, faci figuri!

Mda, hai cu VPlay-ul, că iar iese un articol din ăla lung pe care îl citesc doar eu ca să văd unde am mâncat vreo literă. Deci, stimaţi comeseni, de ceva vreme am descoperit site-ul ăsta. Nu vă mai explic ce-i cu el, ştiţi ce se prepară acolo. Chestia e că, spre deosebire de restul lumii, eu am devenit dependent de site-ul ăla nu pentru că mă uit la filme ( nu prea am ce fuma acolo!), ci pentru că devorez comentariile ălora care o ard pe site! Monşer, parol, nu am bănuit că un singur site poate concentra asemenea colosale cantităţi de prostie din aia obeză, cu păr pe picioare. Judecând după ce văd pe acolo, pot presupune că grosul comentacilor reprezintă  ceea ce am putea numi România Jună, dar n-o facem, pentru că de fapt… în fine. Cum să descriu, ce epitete să manufacturez ca să pot atinge măcar pe o muchie enorma splendoare a prostiei bine dospite? Păi, vă dau nişte exemple. La un episod din nu’ş ce serial, unul comentează:

Epic cel m-ai cool episod da ma inerveaza finalu

La perla asta de elocinţă vin imediat şi răspunsurile:

agramatule, daca na-i fii asa prost ai invata romineste

daca nuti place finalu nu te uita

Minunat!

Altundeva pluteşte prin aer o întrebare:

kre e pesa aia de la sfirsit?cineo cinta?

Şi vin răspunsurile:

-ceva dj nu stiu kum

– unde a-i invatat romaneste distrusule?

– bai, nu v-a mai certati aici! se scrie “piesa” da nu stiu cineo canta

– piesa e super da episodu naspa. cred ca e bluez ceva k am auzito in mai multe locuri. U nai pe iphone app de aia care te ajuta?

Suficient? Hai să o aud pe aia cu olimpicii! A, da. “Piesa” era Adagio-ul lui Barber.

3 Comments

Filed under cacatul in arta, Mucii din fasole, Oy-oy!, Ptiu

Circuitul rahatului în politică

În primii ani după revoluţie se vorbea fără încetare despre tranziţie. De dimineaţa până seara se meşterea la tranziţie. Totul era în tranziţie, de la blugii “Pyramid”, evident, blugi de tranziţie şi falşii adidaşi “torsion”, până la discursul politic şi aglomeraţia din autobuz. Nu era foarte clar în ce consta rahatul ăla de tranziţie, dar era o chestie serioasă, care ne afecta pe toţi. Comunismul îl făcusem muci, pe babaşa îl găurisem la Târgovişte, la perete, fix aşa cum se pişă beţivii, iar acum fumam nişte tranziţie. Nu era clar către ce ne ducem; de regulă, tranziţia era trecerea din punctul A spre punctul B, dar la noi erau puncte multe, ca bulinele de pe chiloţii de grăsană, şi eram al naibii de curioşi să le vedem pe toate (grăsane, buline…). Aşa că ne aflam într-un fel de mers pe şapte cărări, nu de la A spre B, ci de la A ţup la P, iar din P ţuşt în F, cu pauze de greve şi ieşit în stradă pe la C, U şi Q. Şi am numit toată agitaţia asta tranziţie, că suna mai bine decât “debandadă”. Pe urmă totul a fost mai simplu. Pentru toate rahaturile care săreau din ventilator şi ne schimbau imprimeul la cămăşile de firmă made in Turkey exista suficienta şi satisfăcătoarea explicaţie numită “tranziţie”. Toate crampele abdominale, gazele de fermentaţie, frizurile aiurea şi facturile de la întreţinere aveau aceeaşi explicaţie: tranziţia.

Ar fi nedrept să nu recunoaştem că panarama aia de tranziţie a fost o perioadă, totuşi, fertilă. Apăreau partide cu duiumul, atât de multe că nu mai ajungeau literele alfabetului pentru acronime – am fost la un pas să adoptăm soluţia “litere + cifre”, ca la plăcuţele de înmatriculare. Aşa a apărut PL’93, fost PNL-AT, fost PNL aripa cu fulgi şi floci. A apărut şi turnul Eiffel, versiunea dublu kitsch ( de două ori mai mult kitsch decât originalul!) la Slobozia. Dar la partide, acolo a fost mare învălmăşeală. Se făceau şi se desfăceau partide într-o veselie. Doar partide liberale erau, la un moment dat, vreo 14-15, de la Brătianu -Cartof la Cerveni şi de la PNL la PNL-AT. Asta fără să mai punem la socoteală ciudăţeii oameni-partid, de tipul Nica Leon, Zambra-Iosipescu sau Nahorniac. Asta a fost faza întâi, faza borţoasă, unde dacă scoteai puţa să te pişi lângă un pom, pomul rămânea borţos cu un partid.

Facem o paranteză. Cu puţine şi lipsite de importanţă exemple, cărturărimea nu s-a prea înghesuit spre partide, aşa că astea şi-au recrutat acitiviştii din ce se găsea. Şi se găseau tot felul de sferto-docţi gălăgioşi, bişniţari ambiţioşi, şmecheri cu simţul oportunităţii şi alte asemenea făpturi. Tendinţă care s-a transformat în cutumă şi apoi în regulă, supravieţuind până azi. Sigur, a existat o aglomeraţie de vanitoşi, numită Alianţa Civică, dar partidul care a erupt din uterul AC conţinea fix genul de personaje pomenite, ăia cu aspiraţii intelectuale rămânând la faza testiculară (particip, dar nu mă bag). Închidem paanteza şi facem o biluţă.

Apoi, după faza partido-genezei, a urmat faza numărul doi: partidul cu fragmentaţie. Aici nu trebuie multă analiză balistică, regula era simplă: eşti partid, te spargi. Şi s-au spart în draci. Fostul FSN, devenit PSDR, s-a spart şi a devenit PSDR şi PD, că Petrică (pe atunci nevopsit la păr) trebuia să fie şef şi el. La liberali era activitate intensă; ăştia se spărgeau, fuzionau şi se spărgeau iar cu o frecvenţă zăpăcitoare, ceea ce le-a şi adus scutire de la Parlament o tură. Ideea de bază era simplă: orice ciumete nemulţumit de împărţeală trebuia să-şi facă partid. La o populaţie de 20 de milioane de bipezi se găsesc destui zevzeci ca să iasă de o vilă. Sigur, dreapta, stânga, privatizare, iniţiativă privată, economie de piaţă, capitalism şi alte căcaturi, dar boii plătesc impozite. Şi dacă boii plătesc impozite, statul are bani de spart. Iar dacă statul are bani de spart, e bine să te conectezi cu partid şi secretară la una din ţâţele lui. Dacă nu prinzi ţâţă merge şi găozul, că şi pe acolo iese. Pute, dar iese.

Şi uite aşa am ars-o douăzeci şi de ani, democratic, pluri-partinic şi parlamentar, asigurându-le loc de muncă şi dat cu gura tuturor golanilor care aveau chef de îmbogăţeală, dar nu le aveau cu munca şi oricum  nu se pricepeau decât la mâncat rahat. Principiul a rămas acelaşi până în ziua de azi. Îţi faci partid şi pe urmă participi la operaţiunea de masă “hai să-i futem în bot pe ăştia, să ne alegem şi noi cu ceva”. Nu aveţi decât să faceţi un minim inventar al partidelor puite în ultimii ani, de la Becali la Cernea, de la Oprea la Diaconescu. Numai bărbaţi de ispravă, numai cărturari serioşi şi oameni destoinici, fix alifia de care avea nevoie găozul patriei. Şi oricât de surprinzător ar părea, ăştia au primit voturi căcălău. Nu că ăilalţi, partidele tradiţionale, de-alde Vanghelie, Băsescu et co. ar fi mai breji.

Acum revenim la faza partidelor-bebe care tre’ să crească mari şi să dea ţâţă/găoz la nişte nene şi tanti. Că şi Chiliman are nevoi. Şi nici băsexu nu se simte sen sei cu pedelicul blăguit. Baconschi are şi el nevoile lui, că giacuţa nu face bolboci de dreapta dacă nu ia gaz de la maţul statului. Un lucru a rămas neschimbat: indiferent pe care gaură mai iese un partid, indiferent din care ficat se mai desprinde unul, cei care îl vor popula au aceeaşi anvergură intelectuală ( e sarcasm, s-a observat,da?) şi aceleaşi corozive sucuri gastrice.

Pe margine, fireşte, ca întotdeauna, există publicul microbist, avântat doctrinar, fluturând fulare şi lipind afişe. Pentru că aşa merge treaba. Voi ne daţi bugetul, noi vă dăm afişe de lipit şi doctrine de sanchi în numele cărora să vă încăieraţi între voi, bă! Cetăţenilor care sunteţi! Hai, pa!

4 Comments

Filed under imprastiati-va!, Mucii din fasole, Rabbi zice

Arctica – un discurs pentru orice ocazie

Spre uzul elenelor:

Pe fondul încălzirii globale, Arctica este o zonă de o importanţă strategică tot mai mare, chiar dacă există oameni care nu vor să vorbesc cu tine. Astfel, dictatura parlamentară trebuie să înceteze şi aş dori să atrag atenţia colegilor europarlamentari asupra referendumului în care cetăţenii României s-au pronunţat în legătură cu reducerea numărului de parlamentari şi să nu atrag atenţia asupra referendumului în care cetăţenii României s-au pronunţat în legătură cu demiterea Preşedintelui României, excelenţa sa, domnul Traian Băsescu, tata.

Aşa cum se ştie, în Arctica este foarte frig şi ar trebui să ne preocupe soarta pinguinilor ( ! ) care sunt siliţi, datorită ( sic!) condiţiilor climaterice să îndure temperaturi foarte ridicate de peste 30 de grade. Minus. Care propun să tratăm această situaţie cu maximum de seriozitate implicându-ne, ca şi în cazul rromilor, în rezolvarea acestei situaţii, care domnul Antonescu nu poate conduce o comisie de revizuire a cnos… a cost…  a Constituţiei! Mărţişorul este un simbol al primăverii! Primăvara de la Praga a fost pentru noi toţi un model demn de urmat, întrucât rolul femeii în societatea actuală şi protecţia de care are nevoia, ca şi în cazul pinguinilor din Arctica, situaţie în care cer Parlamentului European alcătuirea unei delegaţii care să discute de urgenţă cu preşedintele şi membri ai guvernului din Republica Arctica, legat de situaţia justiţiei din acea ţară.

Problematica Arcticii nu poate fi rezolvată dacă femeile din partid nu dau dovadă de solidaritate. V-am lăsat restul de la cumpărături pe birou… ăăă … nu… asta nu. Importanţa numirii procurorului general… Vă mulţumesc pentru atenţie.

Leave a comment

Filed under Mucii din fasole, Oy-oy!

Drumurile noastre se desparte

Aşa îi spunea nea Stere soaţei sale când o lăsa în staţia de autobuz, unde femeia aştepta microbuzul care sa o ducă la serviciu, în vreme ce nea Stere îşi urma drumul, încă două străzi, până la cârciumă, la “Doi plutonieri”. Nea Stere avea cămaşă în carouri, nu în dungi, dar vesta era cam la fel. Asta mi-am amintit ieri, văzându-l pe Traian Băsescu expirându-şi oftica după ce pedelicii i-au spus “du-te, bre, şi bea sifon!”.

Aşa cum anticipam, Vasile Blaga a căştigat alegerile de ieri. Deşi Băsescu a mai tras o flegmă pe Constituţie, aceeaşi Constituţie cu a cărei copertă tapetase, vara trecută, pereţii garajului. Băsescu s-a prezentat la Convenţia Naţională PDL şi le-a cerut pedelicilor să-l slujească fără crâcnire, ca şi până acum. Cei mai mulţi pedelişti i-au spus: “bine, pa!”. Asta e adevărata ispravă a Convenţiei pedeliste de ieri. Pentru că, oricât s-ar ambiţiona Băsescu să îşi închipuie altceva, despărţirea a fost anunţată de către delegaţii de ieri, care au refuzat să voteze aşa cum le ordona ieri şi nu de un nea în vestă, pe Facebook.

În mod previzibil, după anunţarea rezultatului, gaşca Elenei Udrea a început tămbălăul. Pentru că ăsta era scenariul: dacă nu iese aşa cum trebuie, atunci trebuie scandal. Geaba dosărele fluturate pe holuri, geaba voturi cumpărate, cazări şi şpriţuri pe banii lui Cocoş. În fine, n-am să mai reiau istoria zilei de ieri, nici nu mai iau la dezosat declaraţiile aruncate înainte şi după alegeri. Toate astea sunt deja cunoscute. Care ar fi concluziile, după ziua de ieri? Le luăm pe rând.

– Pentru PDL, partid aflat în accelerat proces de dezagregare, rezultatul de ieri reprezintă doar un scurt respiro. Dacă pedeliştii lui Blaga nu reuşesc, într-un interval de timp nu foarte lung, să se agaţe cumva de guvernare, prăbuşirea partidului e inevitabilă. Mai mult decât oricare alt partid, PDL e alcătuit din fripturişti, construit pe principiul ciolanului, materia din care sunt alcătuite toate ţesuturile acestui partid e şmenul, interesul, dorinţa de pricopseală. Povestea cu dreapta sau aburii doctrinari sunt mofturi. Câta vreme, cu ajutorul lui Băsescu, partidul putea asigura ciolan pentru toţi flămânzii, în PDL s-au aglomerat tot felul de personaje dubioase, cu intelect de meduză, dar cu maţ de hipopotam şi tupeu de nevăstuică. Ori personajele astea nu mai au de ce rămâne atârnate de un partid care nu le mai poate astâmpăra foamea. Repet, dacă, într-o perioadă nu foarte lungă, PDL-ul lui Blaga nu reuşeşte să se agaţe de guvernare, partidul se va descompune.

– Pentru Băsescu acesta este adevăratul sfârşit. Practic, în acest moment, se găseşte complet izolat. Relaţia lui cu USL e aşa cum e ( noroc cu înţelegătorul domn Ponta!), partidul anexă a fost pierdut, celelalte construcţii cu care se tot screme, de tipul caraghioslăcurilor lui MRU, sunt doar penibile râgâieli în polonic. În lipsa partidului anexă nu mai poate conta nici pe acelaşi sprijin, ca pâna acum, din partea popularilor europeni, care şi acum, dar mai ales în primăvara viitoare, la alegerile europene, au nevoie de voturile partidului condus acum de Blaga. Băsescu e un politician terminat, care, deşi se încăpăţânează să afirme că va rămâne în politică, nu mai are niciun cuvânt de spus în politica viitorilor ani. De fapt, dacă va rămâne la Cotroceni până la alegerile prezidenţiale de anul viitor, influenţa, capacitatea lui de a mai mişca ceva vor fi semnificativ diminuate. Sprijinul extern e ca şi pierdut, pe plan intern e lipsit de un partid cu o oarecare forţă care să îl mai asculte necondiţionat, prin servicii deja e evidentă lehamitea din el, iar în justiţie, deja, slugile sale s-au împuţinat ori s-au săturat să-l mai asculte.

Băsescu va ma încerca, probabil, să facă ceva gălăgie, în diverse formule, fie fabricând ridicole mişcări conduse de papiţoi ca MRU sau Udrea ( personaje care nu doar că nu-l ajută, dar îl fac încă şi mai detestabil), fie va încerca o apropiere de bazaconia de partid a lui Dan Diaconescu sau ruperea USL şi apropierea de una dintre fracţiile desprinse de acolo. Orice va mai încerca e degeaba. Fie că acceptă sau nu, pentru el totul s-a sfârşit sâmbătă, când a pierdut şi ultima zonă de refugiu din politica românească.

-Madam Udrea nu a existat în politică şi nu există, indiferent de ce îşi închipuie ea. Nu a fost niciodată altceva decât o unghie de-a lui Băsescu. Iar odată cu decesul politic al acestuia va expira şi ea din viaţa politică. Sigur, o vreme, va mai continua să fie o prezenţă publică, doar ca element de culoare, subiect de bancuri şi deonstraţie a etapelor de evoluţie a ridicolului.

– Monica Macovei, în ciuda rezultatului ridicol de ieri, a devenit acum omul cel mai important din PDL. Pentru că, din motive nu tocmai oneste şi deloc respectabile, are o anume influenţă printre popularii europeni. Acea grupare care va reuşi să şi-o apropie va avea şansa de a distribui bunăvoinţa PPE. Dacă Blaga reuşeşte să o aducă în echipa sa atunci abia poate vorbi despre o victorie. Dacă însă ea se va muta în gaşca lui Băsescu, atunci lucrurile devin mai complicate. Cum ea reprezintă, totuşi, interesele străinilor pe aici, presupun că va rămâne în PDL, mârâind, vociferând, vituperând, dar în interiorul PDL, pentru că, repet, de voturile acestora au nevoie popularii europeni. Iar ea are rolul de a se asigura că voturile astea sunt livrate corespunzător.

 

Leave a comment

Filed under Capitalismul proletar, Mucii din fasole, Rabbi zice