Nea Stere şi chizda

Acum ceva vreme se aciuase unul prin casa scării. Un boschetar cu faţă interesantă, fugărit de ploaie şi frig. Stătea chircit sub cutiile poştale, strângând aproape un baston şi o sacoşă jegoasă în care îşi purta avutul. Se uita la nea Stere cu ochi mari, luminaţi de o limpezime aparte, care vestea că luciditatea nu a mai poposit de mult pe acolo.

Nea Stere şi nea Mătreaţă se proţăpiseră în faţa lui. Îl interogau. Nea Mătreaţă se scobea în nas, adunând muc proaspăt pe care îl întindea pe turul nădragilor. Nea Stere se chinuia să îşi scoată chiloţii din cur, trăgând de ei prin nădragii de pijama.

-Băi, bărbosule, ce faci aici? îl repede nea Stere. Ce-i aici, boschetărie?

Amărâtul zâmbeşte năuc şi răspunde cu o mândrie greu de înţeles:

– Chizdă!

-Ce vrei, mă? se holbează nea Stere.

Nea Mătreaţă a înţepenit cu mâna în nas.

-I-o fi frig, băi Stere, şi lui. Lasă-l… amărâtu’…

Nea Stere mă vede. Îşi propteşte mâinile în şolduri şi mă pune la curent:

-Ete, vecinu’ ce avem acişilea!

-Văd, nea Stere. A făcut ceva rău?

– Păi, nu. Că l-am depistat noi cu vigilenţă.

-Atunci lasă-l în pace. Nu face niciun rău. Vezi şi dumneata ce vreme e afară.

Nea Stere pufăie, bombăne. Se întoarce spre prăpăditul ăla şi-l întreabă:

-Cum te cheamă, bă?

-Chizdă!

-Băi, Mătreaţă! Ce-a zis ăsta, bă?

– A zis “chizdă” !

Nea Mătreaţă şi nea Stere se privesc căpiaţi. Nea Stere îşi revine primul şi insistă cu întrebările.

-De unde eşti, bă, de loc?

-Chizdă!

-Stere- hlizeşte nea Mătreaţă- o fi el boschetar, da’ uite că-i arde de chizdă.

Hlizesc amândoi ca nişte apucaţi. Nea Stere scapă cheile din mână. Boschetarul se repede, le ridică şi i le întinde zâmbind: Chizdă!

-Mătreaţă, ce are ăsta?

Invariabil, orice ar fi fost întrebat, omul avea un singur răspuns: Chizdă. Îi aducea cineva ceva de mâncare ?răspundea mulţumind cu ochi încărcaţi de recunoştinţă: Chizdă! Trecea cineva pe acolo, saluta făcând prietenos cu mâna: Chizdă! Căra nea Stere ceva, se repezea să-l ajute bătându-se cu palma în  piept: Chizdă!

Cu vreo două zile înainte să plece i-am dat o ţigară. Mi-a cerut foc, făcând din degete semn ca şi cum ar fi scăpărat: chizdă!  I-am dat foc. Mi-a mulţumit: chizdă!  I-am răspuns şi eu; chizdă! S-a luminat la faţă şi a ridicat mâna victorios, strigând: chizdăăă!

Pe urmă a dispărut. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu el.

După alegeri îl văd pe nea Stere. Ştiu că el votase cu Vadim la primul tur. Îl întreb:

-Ei, nea Stere, a ieşit Băsescu. Mulţumit.

Mi-a făcut un semn de lehamite şi mi-a răspuns cu glas amărât:

-Chizdă!