Se aude?

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate e măgăoaia aia unde se strâng toţi banii pe care, vrem nu vrem, trebuie să-i plătim drept cotizaţie la asigurările de sănătate. Cotizaţie, asigurări… rahat. E de fapt un bir şi atât. Pentru că în contul banilor ăştia primeşti un sictir şi un scuipat în ochi. Să te ferească Manitou să ai nevoie de servicii medicale în republica Băsescu, pen’ că dacă ai ajuns să ai nevoie de astfel de serviciu miroşi deja a grâu fiert şi îndulcit. Bomboanele sunt opţionale.

În asigurările private de sănătate nu am foarte mare încredere. Şi lipsa asta de încredere e construită din experienţa personală şi tencuită cu experienţele altora. Oricum, câtă vreme nenea statu vine şi mă face la buzunar  cu sau fără voia mea, uşurându-mă de un procent semnificativ din venituri, în contul aşa zisei asigurări, mi se pare kosher să solicit ca pentru banii ăia să primesc ceva la schimb. Sictirul şi flegma nu fac parte din lista mea de aşteptări.

CNAS este orice vreţi voi, dar nu o adevărată casă de asigurări de sănătate. E Caritas, FNI, casă de amanet, agenţie de turism, şmenar specializat în spălarea banilor… orice, dar nu o instituţie care gestionează banii noştri de sănătate. De fapt CNAS e o puşculiţă, un fel de pradă de război. Cine ajunge la putere îşi propteşte în conducerea CNAS niscaiva politruci, care n-au altă treabă decât să prăduiască pentru ei şi pentru partid. Iar prada e consistentă. N-o să vă povestesc acum despre acreditarea producătorilor de medicamente, nici de procesul de contractare, dar vă puteţi imagina. Politrucul numit în fruntea CNAS, respectiv ciorditorii numiţi la casele judeţene au o singură competenţă certă: capacitatea de a ciordi bani, pentru ei şi partid. Atât. Asistenţă sanitară, servicii medicale, etc. … toate astea sunt doar rahaturi care nu interesează pe nimeni.

Tocmai de aia fac acum o strigare. Şi promit partidului care va prelua solicitarea mea sprijin consistent la anul, când i-o durea mai tare. Concret: vreau o iniţiativă legislativă prin care cel puţin 1/3 dintre membrii colegiului CNAS să fie reprezentanţi ai asiguraţilor! Ai asiguraţilor şi nu ai partidelor! Condiţia este ca aceştia să nu fie membri vreunui partid. Iar dacă devin membri ai vreunui partid să îşi piardă locul în colegiu. Şi mai vreau ca preşedintele CNAS şi preşedinţii de case judeţene să fie ales de către asiguraţi. Aşa cum alegem preşedintele sau preşedinţii de consilii judeţene. Eventual tot atunci când îi alegem şi pe ăştia, ca să nu fie balamuc la cheltuieli. Până la urmă, pentru foarte mulţi români, deciziile şefului CNAS sunt mult mai importante decât cele ale băsexului.

Asta e propunerea. Simplă şi clară. Dau banu’ vreau să am un cuvânt de spus. Şi mai ales nu vreau ca banii pe care îi dau, chipurile, pe sănătate, să devină mărunţiş în puşculiţa de partid.  Chiar nu cred că e sănătos să le mai dăm la pachet politicienilor, cu o singură ştampilă, chiar şi banii noştri de înmormântare.

Am fost clar? Se aude? Hai să vedem cine are nevoie de sprijin în campania electorală de anul viitor.