Rutiere

La noi se conduce foarte prost. Despre maşini vorbesc. Nici nu e de mirare. Permisul de conducere se obţine prea uşor. Nu de puţine ori prin metoda Piteşti. Existenţa măcar a unor rudimente de inteligenţă nu interesează la obţinerea permisului de conducere. Condiţia esenţială pare să fie aceea ca numărul membrelor să fie par şi atât. E drept că permisul de conducere nici nu e esenţial pentru a conduce pe şoselele româneşti.

Cel mai bine vezi care e nivelul de înzestrare intelectuală al şoferului român pe autostradă. Mă rog, pe rahatul ăla pe care ne încăpăţânăm să-l numim autostradă. Să exemplificăm:

În mod normal la schimbarea benzii ar trebui să semnalizezi. Că aşa scrie la codul rutier, dar mai ales pentru că la viteza cu care se circulă pe autostradă e de preferat să-i previi şi pe ceilalţi când te apucă năbădăile. Bun, asta e în teorie. În practică semnalizarea e pentru fraieri.

O altă chestie care ma umple de draci de fiecare dată e depăşirea. Dobitocul conduce o “maşină deşteaptă”. Aşa i-au zis lui alţi dobitoci. Deci dacă maşina e deşteaptă, musai s-a luat ceva deşteptăciune şi la el. La fel dacă maşina e “şmecheră”, “bengoasă” sau “cool”. De fapt ăl de o conduce e un dobitoc, dar se bazează pe contagiunea maşină-om. N-am să înţeleg pentru nimic în lume cum funcţionează depăşirea la majoritatea dobitocilor. Deci şoseaua e pustie. Tu şi el. Dobitocul vrea să depăşească. Nu de alta, dar tu ai Logan, iar el maşină scumpă. Ca atare se simte obligat să depăşească. Nu semnalizează. Că nu e fraier. Se târăşte lângă tine, conducând în paralel vreme bună, că vrea să depăşească. Când bara lui din spate a ajuns în dreptul barei tale de protecţie din faţă, se consideră depăşirea încheiată. Aşa că scurt, fără să semnalizeze, smuceşte de volan şi se propteşte în faţa ta, încetinind sesizabil- a depăşit, nu mai are nevoie de viteză- şi silindu-te să ciupeşti frâna. Uneori nici nu mai aşteaptă ca bara lui de protecţie etc.  În spate nu-l fugăreşte nimeni. Sunteţi doar voi doi. De ce n-a mai ţinut-o pe banda a doua până să se depărteze suficient? Nu se ştie. Faza asta se întâmplă atât, atât de des.

O altă situaţie, încă mai pilduitoare pentru cota de inteligenţă alocată şoferului român e aceea în care tocmai te afli în depăşire, că n-o să te târăşti cu 90 la oră în spatele tirului din faţă. Fix atunci se lipeşte de bara ta din spate ciumetele cu maşină de putere. Şi îţi freacă nervii cu farurile. Ce pizda mă-sii ar trebui să faci? Să te ridici în aer n-ai cum. Să te bagi sub roţile camionului parcă n-ai vrea. Altă bandă nu există. Nu contează. Dobitocul nu poate procesa atâta informaţie aşa că dă tare cu farurile şi mai bagă şi claxoane. După ce, în fine, ai depăşit camionul, semnalizezi şi te tragi pe banda întâi, ca să-l laşi pe neliniştit să se ducă spre parapetul cu care are întâlnire la oră fixă. Evident, dobitocul trebuie să-şi mai dea în petec, aşa că trage brusc în faţa ta şi clacă frâna, ca să îţi arate că el chiar e dobitoc.

Treaba asta cu farurile, am senzaţia, e damblaua unor indivizi cu clare complexe. Eşti un cretin pe care nu-l bagă nimeni în seamă? La job te călăresc toţi? Gagica/nevasta te ia la mişto? Ce dacă eşti un papagal călcat în picioare de dimineaţa până seara? Pe autostradă nu se vede. Aici ai exerciţiul autorităţii la îndemână. Faci semne cu farurile şi ceilalţi trebuie să te asculte şi să se dea deoparte. E dreptul tău. E tot ce ţi-a rămas. Farurile schimbă ceva din dinamica socială aia obişnuită, în care tu eşti un dobitoc.

A, da. Până să închei, mai era ceva. Taxa de pod, la Feteşti. Pe timpul verii fusese redusă. Trebuia să plătesc 5 lei la fiecare trecere. Acum a revenit la 11 lei. Explicaţia oficială era că, pe timpul verii, a fost redusă de hatârul turiştilor care năvăleau în week end la mare. Acu’ iarna nu mai e cazul. Logic. Româneşte. Politica guvernamentală de mare angajament. Acum, toamna,  iarna, drumul ăsta e bătut de cei ca mine, care au de lucru, au treabă care va să zică. Dar la noi trebuie încurajată, stimulată dixtracţia, nu munca. C-aşa-i la noi.