666, de fapt…

În Apocalipsa Sfântului Ioan se pomeneşte despre fiorosul număr 666, numărul fiarei. Naturel impresionabil cum sunt, am rămas cu numărul atârnat în RAM-ul procesorului personal – ce cuvânt e ăla “creier”? parcă e un fel de mâncare! Cum văd nişte şesari adunându-se în gaşcă, simt, monşer, cum mă ia cu fiori de la maţe. Dacă, la poker, îmi intră full de şesari servit, decartez şesarii şi merg pe o pereche. Nu te pui cu număru’, monşer, că poate pentru ca să fie fatal. Dacă mă depăşeşte unul cu fes şi cu număr de înmatriculare conţinând cei trei şesari, atunci trag pe dreapta, las motorul pornit şi merg la ţeava de eşapamanet să trag două fumuri. Nu te pui cu numărul fatal!

Da’ de fapt sunt destul de convins că la vremea la care a fost scrisă Apocalipsa, domnul Sfântu’ Ioan Teologul folosea cifre romane. Aşa că, de fapt, înfiorătorul număr 666 era scris cam aşa: DCLXVI. Haidi, bre! Ce naiba să fie fioros la DCLXVI? Pe ăsta pot să-l fumez şi eu. Ce rahat de tricou e ăla cu “Căiţi-vă! DCLXVI e aici!” Naiba a văzut DCLXVI în codu’ de bârne? Pe urmă număr semnele şi constat că în DCLXVI sunt fix şase semne. 6! Bre, asta nu-i treabă curată… 6 semne… Da’ pe urmă îmi dau seama că de fapt sunt VI semne, hehehe. Vi n-are cum fi fatal. Vi e nume de panaramă.

Aia e.  Da’ ce voiaţi să scriu azi? Despre avizul dat de Ministerul Mediului pentru exploatarea gazelor de şist?