Sunt un vechi şi împătimit fan al muzicii lui Vangelis. Dacă “fan” vine de la “fanatic” cu atât mai bine, atunci chiar mă descrie, cel puţin în această privinţă. Nu ştiu dacă interesează pe cineva, dar mă pot făli că am în colecţie absolut tot ce înseamnă muzică marca Vangelis, de la albume şi compilaţii la muzică de film adunată în bootleg-uri. Din postura asta, de fan, mă necăjea faptul că, de ani buni, Vangelis se afundase într-o tăcere desăvârşită. Aşa că, vă puteţi imagina, şi mai mare mi-a fost bucuria când am auzit despre concertul de la Doha, în Qatar, în decembrie, anul trecut. Bucurie că se întâmplă, năduf că nu pot fi acolo. Astfel de concerte sunt evenimente extrem de rare şi deci cu atât mai preţioase.
Până la apariţia DVD-ului vă pot oferi acest fragment de la repetiţia dinaintea spectacolului, filmat de cineva cu telefonul şi urcat pe youtube. Sunt convins să vă bucure întâlnirea cu Angela noastră. Pentru că asta e partea şi mai grozavă. Concertul este construit în jurul unei lucrări în cinci părţi, “Hope”, scrisă de Vangelis şi având-o ca solistă pe Angela Gheorghiu. Iar în partea a treia Angela a cântat împreună cu Roberto Alagna această mică minunăţie, numită “Piccola Boheme”, pe muzica lui Vangelis şi versurile lui Alagna. Decideţi singuri dacă am de ce aştepta cu nerăbdare CD-ul şi DVD-ul! Şi dacă avem de ce ne mândri cu Angela.
Ca bonus aveţi parte şi de un interviu acordat, cu această ocazie, deVangelis, celor de la Al Jazeera. Iar interviurile lui sunt ceva cu adevărat rar.
Moshe Mordechai 
superb, chiar si filmat cu telefonul
Extraordinar!
De l-ar fi adus Angela si la noi pe Vangelis….
mi s-a zbarlit pielea si mi-au dat lacrimile…
🙂
Aferim, Rabbi!
Superb. După primele apromimativ 20 de secunde au început să mă treacă valuri de fiori. Mulțumesc pentru postare.
Superb interviul , mai bine spus , raspunsurile , explicatiile si viziunea lui Vangelis asupra muzicii , civilizatiei si a intregii lumi: ESTE EXACT CA SI MUZICA SA 😛 – vede si intelege lucrurile la un nivel MULT SUPERIOR vietii noastre materiale , stereotipe dar , de fapt , f. minuscula si banala!!!
M-a distrat cum se uita de tâmp , cel care-l intervieva , la explicatiile despre cum trebuie sa simti muzica , cum muzica trebuie sa indrume compozitorul spre ea si nu invers , cum muzica e in natura , in Univers si , de fapt , in toate ; m-a distrat cum nu intelegea de ce celebritatea este nociva calitatii reale a muzicii , mai ales cand ajungi sa compui pt. ea , “celebritatea” , si nu pt. cum simti muzica in interiorul tau sau in tot ce te inconjoara …
Inca o data , EXCELENT interviul , iar despre muzica … , orice comentariu e de prisos ! 🙂
Umbli cu chestii slabe. Uite, aici este adevarata valoare> Poveştile oamenilor blocaţi în nămeţi. Lui Andrei Cristoiu, fratele lui Ion Cristoiu, i-a îngheţat apa pe ţeavă. Noroc că găgeştenii au internet
EVZ.ro
naduf un neologism pentru mine pana acum, muzica este o ecuatie matematica – complexitatea prin simplitate
Rabbi,
prietenul meu, dr. Octavian Buda, titularul catedrei de Istoria Medicinei de la UMF Bucuresti, care e mare fan Vangelis si cam al doilea colectionar de “obiecte” muzicale Vangelis din lume – a avut sansa sa participe la concert.
A trait o super-aventura. Intii, concertul a fost primul din 2001, parca, de la Atena. Vangelis iese rar in public, cam o data la un deceniu.
Apoi, evenimentul de la Doha a avut un caracter oarecum privat. Mediatizarea a fost anemica, el fiind gindit pentru “initiati”. Au luat parte mai ales diplomati (y compris secretarul-general ONU) si sponsori (ultrabogata Quatar Foundation).
La Doha se inaugura un amfiteatru roman in aer liber, de 5000 de locuri, o super-chestie.
Cavaler de ceremonii a fost Jeremy Irons, iar inginerul de laser cel mai competent subiect din lume, un german.
Au luat parte citeva coruri rusesti foarte tari, plus Gheorghiu si Alagna. In orchestra simfonica au contat si citiva instrumentisti romani, bine-vazuti de genialul grec.
Prietenul meu doar prin amabilitatea ambasadorului Quatarului la Bucuresti si-a putut procura viza, una diplomatica (de citeva luni, qatariotii isi tot modernizeaza softul diplomatic, asa ca vizele se dau pe sponci, exceptie facind vreo 30 de state care beneficiaza de un statut special).
Spectacolul a fost uluitor – insa asta nu e o stire.
Dr. Buda a avut sansa sa stea de vorba cu Vangelis, sa se pozeze cu el – si asta gratie managerului magistrului, un olandez extrem de atent cu fanii de calibru.
La concert nu a luat parte nici sora maestrului, care este un reputat psihanalist specializat in probleme de autism infantil, si care locuieste la Paris.
Ti-am oferit toate aceste detalii pentru ca se simte cit de aproape e Vangelis de sufletul tau, Rabbi.
Cura et valeas
Monşer, îl invidiez pe prietenul tău. Ştiam despre concert, cu vreme bună înainte de a se întâmpla, dar n-aveam nădejde să mă pot apropia de el. Aşa că îţi poţi închipui cât îl pizmuiesc ( benign ) pe amicul tău. Poate ne găsim cumva în trei, să stăm la o tacla şi să scriem povestea a ce s-a întâmplat acolo. Cu poze şi ce s-o mai găsi. M-ar bucura.
De la Mythodeea, Vangelis nu a mai ţinut un concert. Şi foarte probabil, ţinând seama şi de vărsta lui şi de parcimonia cu care se arată publicului, acesta a fost ultimul lui concert. Sper din tot sufletul să mă înşel.
vangelis e un nume aromanesc, deci sunt toate sansele ca sa vorbim de doi romani pe scena, angela si vanghele
Mi-am dat seama ca pentru o jumatate de ora mi-am tinut respiratia,de frica sa nu spulber imaginea sau sa-i imprastii vorbele, apoi am observat ca sub muntele asta de OM ,de muzica, de modestie, se afla o gramada de “I do not know” si o spune cu o liniste care te tulbura.
Cand mi-am revenit ,1954 batea la usa iar ai nostri ne calmeaza cu “stim unde suntem, stim ce avem de facut “, stim-stim-stim…
Hai ca inima o ia la galop, asa ca pun “1492-conquest of paradise” si astept sa ninga peste tara ,peste casa ,peste suflet…
Rabbi,
este o invitatie facuta cu suflet de ins patimas dupa un “obiect” artistic de prim rang, asa ca nu poate ramine fara raspuns.
Noi sintem bucuresteni, matale esti concitadin cu poetul nasos.
Cind te nimeresti p-acilea, da un semn de viata.
Momentan, Tavi, care este un obsesional major, colectionar sadea, e la o scurta bursa academica prin Germania, fiind el excelent vorbitor de germana.
Revine cam in 14 zile.
Ar fi mai mult decit incintat sa-si impartaseasca impresiile unui suflet-pereche, de fan autentic. Eu am fost elipitic in naratiune, dar crede-ma, rabbi, a fost chiar o aventura, de la cap la coada, cu implicarea unui simpatic mason, ofiter de presa in institutia bugetara unde lucrez, cu multe telefoane si tremurici de emotie, cu bilet de avion luat in ultima clipa, cu stat la coada pe aeroportul din Doha, ca nu pricepeau filosofii aia ce cauta viza diplomatica pe un pasaport obisnuit… in fine, initierea de cuvinta pentru a putea lua parte la un asemenea eveniment.
Iar dr. Buda a gindit exact ca tine: Vangelis tine rar concerte, cu sanatatea nu prea e de bine, asa ca s-ar prea putea sa cam fie ultima iesire publica a marelui grec. D-aia s-a si agitat atita, nu s-a uitat la bani, cu toate ca nu e bogatan precum Forza Rossa exministrul psd-ist al Sanatatii, ci un medic normal, pasionat de muzica si filosofie.
Insa chiar a meritat odiseea.
Asa ca ne vedem cu tot dragul, doar dai un semn din vreme ca sa ne sincronizam programul.
Eu ajung săptămânal în Bucureşti, aşa că aici n-avem nicio problemă. Doar să revină prietenul tău în ţară şi ne adunăm. Că sigur avem ce ne spune.
Asa sa fie, rabbi.
Multumiri ca impartasesti cu noi asemenea mesaje!