Traviata pe înţelesul tuturor

Cunoaşteţi opera lui Verdi ? Nici nu e nevoie. O veţi cunoaşte îndată. Aşa cum e povestită de două personaje. Muzica respectivă o descărcaţi singuri, că e netul plin. Vă recomand să o descărcaţi legal, dar nu e obligatoriu. Textul e mai vechi, dar merge revăzut.

 

Versiunea 1- Viorel, băiat de cartier

 

“Deci frate să moară ce-am mai interes m-a dus bagaboanta la operă să mori tu. Zic: ce puii mei, hai fă la operă că după aia poate mă scot şi-i dau osu.

Băi, mâncaţi-aş, acolo numai obosiţi, frate. Numai băbăciuni şi ruginiţi, să n-am parte ! Intrăm noi, mă băgasem şi io la ţol de figuri, bey, păi, te pui ? Tricou’ ăla de camuflaj de la D &G să mori tu. Şi blugi de la Motor, care i-am luat de la Lentilă pe sidiurile alea cu Adi. Sting ăia lumina, ca la multiplex la mol să mori tu. Frate şi când începe o buleală de muzică am zis că mă cac pe mine. O întreb pe bagaboantă: ” cât durează, păpuşă, materialu’ ? ” Cica două ore jumate. M-am spart, să mori tu. Frate, două ore. Îi zic: iubi io mă duc după popcorn, de sanchi, că aveam chef să ies la ţigară. Cică n-are popcorn acolo. Să-ti bagi pensula în opera lor, frate. Am scos telefonu’ să fac poze la coardele alea de pe scenă, cu ţâţe mari, da’ asta a mea că să stau cuminte. Frate ce-mi venea să îi zic eu una din reperotoriu, da’ am tăcut că eram pe pârtie spre găurică şi nu vroiam să-mi stric şusta.

Mă rog, faza nu era aşa naşpa. Aia, Violeta, era coardă meseriaşă, bey, da’ meseriaşă, de Marriot, nu muistă de-asta de gară, Şi ăla era un băiat bazat care pică-n limbă după producătoarea asta, te-ai prins. Puii mei. O ard ei fără benzină aşa, ăla în bengă dupa ea. Ea cu fiţe da’ şi ea călare pe flăcău. Puşca mea.. da’ ta-su lu’ şmecheru ăla îi zice: ” auzi, fă, în morţii mă-tii, pai tu nu ai faţă de fi’miu, fă ştoarfo” . Aia, bagaboanta, Violeta, bă , nu fi fraier, pune botu’ şi îi cardeşte semese la papagalu ei că s-o ardă la alta masă că acolo s-a plătit consumaţia. Puii mei… Ăla s-a balonat la faz asta. A făcut-o muci: fă, coarda penală, îi bagă el, du-te şi te împuşcă. Până la urmă nu mai ştiu ca am adormit şi m-a sunat şi bou’ de Ventuză din Germania, era să-l salte pentru spring de tonă , să mori tu. Puii mei, nu mai şţiu ce… şi aia face un sculament… da’ ba… o chestie din aia la plămâni… nu mai ştiu… Şi mierleşte aia. Bang. Îşi trage faţă de coşciug şi dă-i cântăcioşii. Şi pe urmă am tăiat-o că eram mort, da’ bagaboanta mea că cică nu ne potrivim şi zic: păi, cum, fata, după ce am stat şi am tras pe nas trei ore de naşparleală de aia… nimic? Da, bey, să mori tu ! Să-i sparg cu opera lor, frate.”

 

Versiunea 2- Dorel. Poliţist comunitar

 

“Nea Străinu, deci dom’le ieri am fost la oraş. Ţi-am zis eu, matale. Şi am trecut şi pe la judeţ să las pachetu’ de la mata. Da’ şefu’ ăla mare a zis că e cam subţire. Sună-l şi mata, că se uita cam urât şi iar ne mai detaşează ăla la puleţii din deal şi o căcăm. Zi-i că aşa e la ţară, de unde mai mult ?

Bre, şi acolo era nevasta lu’ şefu’ ăla mare. Voia să meargă la operă. Dom’ chestor cică e ocupat. Îmi zice: du-te, bă Dorele, tu cu nevastă-mea că are bilet. Zic: ordonaţi ! Nu, bă, zice, de plăcere, că nu e ordin. Zic: am înţeles. Zice, aşa pe blat, să nu-l audă nevastă-sa: şi tine-o şi tu de vorbă până mai târziu că eu am o treabă. Şi să n-o laşi să bea. Zic: am înţeles.

Mă duc eu… maşină adevărată, nea Străinule. Gonea nevastă-sa ca nebuna. Zic; mai uşor, fă, doamnă, că e roşu’ ! Ea zice: nebunule, te excită pericolu’ ! Aşa îmi venea să îi zic ceva, da’ era nevastă de chestor. Şi era şi urâtă uscata dracu’.

La operă lume îmbrăcată. Doar eu la uniformă. Asta a vorbit cu nişte cucoane. Neveste de ştabi. Chestii de-ale lor. Se uita alea la mine şi chicotea. Că cică una: nu ştiam că la poliţie le place arta. Zic: avem şi noi liceu, doamnă, ce pizda mă-sii. Alea se râdea. Pe urmă zice uscata lu’ chestoru’: hai, dragă, că începe.

Bre, nea Străinule, înăuntru avea orchestră, da’ muzica era de căcat, pe ochii mei. Avea ei viori. Da’ nu orgă, nu baterist, n-avea acordion… de aia nu se duce lume. Ăia se chinuia săracii să bage si ei un antren, o ceva să nu se plictisească consumatorii. Că piesa era de căcat, pe cuvântu’ meu. Şi a pus-o ăia pe muzică să fie mai atmosferă, mă înţelegi ? Da’ degeaba. Am bătut eu din palme să mai fie antren ceva, da’ ăia înţepaţi se uita, bre, la mine… Nu ştie, bre, ăia la oraş să petreacă. Are ei teatre, da’ n-are viaţă-n ei, dă-i dracu’.

Bre, piesa era aşa mai dramatică ca să zic. Cam ca cu Elodia, da’ asta moare, bre, de sida ceva. Eu recunosc că am cam dormit dacă am văzut că e amorţeală aşa. Da’ tipa, deci, are un concubinaj cu un cetăţean. Da? Respectivul e cu situaţie, ea fiind cunoscută în localitate ca având anumite comportamente, respectiv cu bărbaţi însuraţi. Dar concubinul era în cunoştinţă şi ei decide să înfiinţeze o familie. Dar însă intervine tatăl lui patern şi are o altercaţie cu ea care îi explică diferenţele care nu se poate ca ea să aspire la poziţia socială care o are el. În urma acestui dialog ea decide că relaţia trebuie să înceteze. Însă el persistă în atitudinea sa, respectiv care o iubeşte. În cele din urmă, finalmente, ea va deceda ca urmare a cruntei boli.

Da’ astea toate cu muzică, nea Străinule. De Verdea, un fel de Moculescu, bre, de la italieni.  “

 

Advertisements

Leave a comment

Filed under cacatul in arta

0 responses to “Traviata pe înţelesul tuturor

  1. dominic

    Foarte simpatic… Dar ceva in oglinda, un comentariu gen Iosif Sava pentru un concert Parazitii, nu ai?

  2. lol48

    Sa ii arati si lui nea Stere ca toata vara ne-ai tinut pe uscat !!. 😆

COMENTEZI?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s